PERJÁR, perjari, s. m. (Reg.) Persoană care cultivă perji; p. gener. prunar. – Perj + suf. -ar.

PERJÁR, perjari, s. m. (Reg.) Cel care cultivă perji; p. gener. prunar. – Perj + suf. -ar.

PERJÁR, perjari, s. m. (Mold., învechit) Cel care se îndeletnicește cu cultivarea sau comercializarea perjelor; prunar. Scump mă ține titlul de proprietar. – Scump, însă ia seama bine C-ai ajuns a fi perjar. ALECSANDRI, T. 271.

perjár (reg.) s. m., pl. perjári

perjár s. m., pl. perjári

PERJÁR s. v. prunar.

perjár, perjári, s.m. (reg.) 1. cel ce cultivă perji. (v.); prunar, cultivator de prune. 2. (art.) numele unui vânt. 3. (pl.) epitet dat de plutașii de la munte plutașilor de pe Bistrița, mai jos de Piatra Neamț.

perjar m. Mold. vânzător de perje: ai ajuns a fi perjar AL.

perjár m. Est. Vînzător de perje.

perjar s. v. PRUNAR.