PERINDÁ, perínd, vb. I. Refl. 1. A trece unul după altul, a se succeda. Se perindau unii după alții norii cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe, s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Masa Marianei era chiar lîngă scenă. Artistele se perindau pe acolo, chicoteau, schimbau vorbe în treacăt. BART, E. 361. 2. (Despre gînduri, imagini etc.) A trece unul după altul prin conștiință, a se succeda în minte; a defila. într-o secundă, i se perindară prin fața ochilor mulțimi de intîmplări. Copoul cu tei plini de soare... sălile universității din Iași.... lupte între studenți ÇAMILAR, N. I 72. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) Zîmbind își perinda printr-o lumină de vis multe clipe ale trecutului. SADOVEANU, M. 181. – Prez. ind. și: (rar) perindez (ANGHEL, PR. 66). – Variantă: părîndá (SLAVICI, N. I 33, RETEGANUL, P. IV 61, CONTEMPORANUL, V 482) vb. I.