perinda definitie

12 definiții pentru perinda

PERINDÁ, perínd, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spațiu); a circula (unul după altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. – Pe + rând.
PERINDÁ, perínd, vb. I. 1. Refl. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spațiu); a circula (unul după altul). 2. Tranz. (Reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. – Pe + rând.
PERINDÁ, perínd, vb. I. Refl. 1. A trece unul după altul, a se succeda. Se perindau unii după alții norii cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. La tribuna decorată cu salcie și stegulețe, s-au perindat, cred, mulți oratori. SAHIA, N. 20. Masa Marianei era chiar lîngă scenă. Artistele se perindau pe acolo, chicoteau, schimbau vorbe în treacăt. BART, E. 361. 2. (Despre gînduri, imagini etc.) A trece unul după altul prin conștiință, a se succeda în minte; a defila. într-o secundă, i se perindară prin fața ochilor mulțimi de intîmplări. Copoul cu tei plini de soare... sălile universității din Iași.... lupte între studenți ÇAMILAR, N. I 72. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) Zîmbind își perinda printr-o lumină de vis multe clipe ale trecutului. SADOVEANU, M. 181. – Prez. ind. și: (rar) perindez (ANGHEL, PR. 66). – Variantă: părîndá (SLAVICI, N. I 33, RETEGANUL, P. IV 61, CONTEMPORANUL, V 482) vb. I.
!perindá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se períndă
perindá vb., ind. prez. 1 sg. perínd/perindéz, 3 sg. și pl. períndă
PERINDÁ vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se succeda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. v. succeda.
perindá (-déz, perindát), vb.1. (Trans.) A parcurge, a străbate, a veni unul după altul. – 2. (Refl.) A se succeda, a alterna, a se înlănțui. – Var. perînda, (Trans.) părînda. Origine îndoielnică. Se consideră ca der. al lui pe rînd „în serie unul după altul” (Tiktin; Candrea; Scriban), dar această der. nu pare spontană în rom. (unde mai există de la rînd și der. verbal rîndui). Totuși ar putea fi un calc lingvistic al cărui model nu a fost semnalat. E cuvînt modern (sec. XIX). Der. din mag. perrend „ordinea unui proces” (Bogrea, Dacor., IV, 840) nu pare mai simplă.
A SE PERINDÁ pers. 3 se períndă intranz. A trece unul după altul (prin fața ochilor). /pe + rând
perindà v. Mold. 1. a cerca unul după altul: a perinda vitele; 2. a muta dintr’un loc într’altul; 3. fig. a se succede: tot mai des se perindează și din tineri in mai tineri EM. [Lit. a lua sau schimba pe rând].
perindéz, V. perîndez.
perîndéz și (maĭ des) perindéz v. tr. (d. pe și rînd. Ung. perrend, șiru proceselor, vine d. rend, de aceĭașĭ orig. cu rom. rînd). Colind, vizitez pe rînd (ca cerșitoriĭ casele). V. refl. Mă succed, mă vîntur, urmez: eleviĭ care se perîndează pintr’o școală. – În Trans. și părînd, a -á.
PERINDA vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.) 2. a se succeda, a se vîntura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (înv. și pop.) a se petrece. (Mașinile se ~ una după alta.) 4. a se înșira, a se înșirui, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.)

perinda dex

Intrare: perinda (1 -ind)
perinda 1 -ind verb grupa I conjugarea I
Intrare: perinda (1 -indez)
perinda 1 -indez verb grupa I conjugarea a II-a