perimetru definitie

15 definiții pentru perimetru

PERIMÉTRU, perimetre, s. n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărginește o suprafață. 2. Suprafață cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localități, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perímetros, germ. Perimeter.
PERIMÉTRU, perimetre, s. n. 1. (Mat.) Suma lungimilor laturilor unui poligon; linie închisă care mărginește o suprafață. 2. Suprafață cuprinsă într-un perimetru (1); limită a teritoriului unei localități, a unei zone etc. – Din fr. périmètre, ngr. perímetros, germ. Perimeter.
PERIMÉTRU, perimetre, s. n. 1. Lungimea liniei care mărginește aria unei suprafețe. 2. Linie închisă care mărginește o suprafață (teritoriul unei localități, al unui cartier, al unei parcele etc.). ♦ Teren mărginit de o linie închisă.
perimétru (-me-tru) s. n., art. perimétrul; pl. perimétre
perimétru s. n. (sil. -tru), art. perimétrul; pl. perimétre
PERIMÉTRU s. (GEOM.) circumferință, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ul unei suprafețe.)
PERIMÉTRU s. v. cuprins, limită.
PERIMÉTRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginală, limită a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sferă, cuprins, domeniu. 3. (Med.) Instrument pentru măsurarea câmpului vizual. [Cf. fr. périmètre, lat., gr. perimetros < gr. peri – împrejur, metron – măsură].
PERIMÉTRU s. n. 1. suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. contur, limită a unei zone (dintr-un teren). ◊ (fig.) sferă, cuprins, domeniu. 3. (med.) instrument pentru măsurarea câmpului vizual. (< fr. périmètre, gr. perimetros, germ. Perimeter)
PERIMÉTRU ~e n. 1) mat. Suma lungimilor tuturor laturilor unui poligon. 2) Linie marginală a unui contur închis. 3) Limită a teritoriului unei localități sau a unei zone anumite. /<fr. périmetre
perimetru n. contur: perimetrul unui câmp.
*perimétru n., pl. e (vgr. perimetros [subînț. grammé, linie] și perimetron, d. peri, în prejur, și métron, măsură). Geom. Linia care închide o figură geometrică oare-care. Linia care mărginește un loc oare-care: perimetru orașuluĭ.
PERIMETRU s. (MAT.) circumferință, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafețe.)
perimetru s. v. CUPRINS. LIMITĂ.
a intra în perimetru expr. (intl.) a intra în atenția poliției; a fi lucrat de poliție.

perimetru dex

Intrare: perimetru
perimetru substantiv neutru
  • silabisire: -tru