perigeu definitie

10 definiții pentru perigeu

PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de Pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de Pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
PERIGÉU s. n. (În opoziție cu apogeu) Punctul cel mai apropiat de pămînt de pe orbita unui astru. Perigeul lunii. ♦ Epoca în care astrul se găsește în acest punct.
perigéu s. n., art. perigéul; pl. perigée
perigéu s. n., art. perigéul; pl. perigée
Perigeu ≠ apogeu
PERIGÉU s.n. Punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita unui astru sau a unui satelit artificial; timpul în care astrul sau satelitul respectiv se găsește în acest punct. [Pron. -geu. / < fr. périgée, cf. gr. perigeios < peri – împrejur, ge – pământ].
PERIGÉU s. n. punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita unui satelit al acestuia. (< fr. périgée, lat. perigaeum)
PERIGÉU ~e n. astr. 1) Punct de pe orbita unui satelit al Pământului aflat la o distanță minimă de centrul acestuia. 2) Interval de timp în care un satelit trece prin acest punct. /<fr. périgée, lat. perigaeum
*perigéŭ n., pl. ee (vgr. perigeion, d. peri, în prejur, și gê, pămînt. V. ipo-geŭ, peri-eliŭ). Astr. Acel punct al orbiteĭ uneĭ planete cînd e maĭ apropiată de pămînt, în opoz. cu apogeŭ.

perigeu dex

Intrare: perigeu
perigeu substantiv neutru