Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru perigeu

PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de Pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
PERIGÉU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de Pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
PERIGÉU s. n. (În opoziție cu apogeu) Punctul cel mai apropiat de pămînt de pe orbita unui astru. Perigeul lunii. ♦ Epoca în care astrul se găsește în acest punct.
perigéu s. n., art. perigéul; pl. perigée
perigéu s. n., art. perigéul; pl. perigée
Perigeu ≠ apogeu
PERIGÉU s.n. Punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita unui astru sau a unui satelit artificial; timpul în care astrul sau satelitul respectiv se găsește în acest punct. [Pron. -geu. / < fr. périgée, cf. gr. perigeios < peri – împrejur, ge – pământ].
PERIGÉU s. n. punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita unui satelit al acestuia. (< fr. périgée, lat. perigaeum)
PERIGÉU ~e n. astr. 1) Punct de pe orbita unui satelit al Pământului aflat la o distanță minimă de centrul acestuia. 2) Interval de timp în care un satelit trece prin acest punct. /<fr. périgée, lat. perigaeum
*perigéŭ n., pl. ee (vgr. perigeion, d. peri, în prejur, și gê, pămînt. V. ipo-geŭ, peri-eliŭ). Astr. Acel punct al orbiteĭ uneĭ planete cînd e maĭ apropiată de pămînt, în opoz. cu apogeŭ.

perigeu definitie

perigeu dex

Intrare: perigeu
perigeu substantiv neutru