perie definitie

2 intrări

28 definiții pentru perie

PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A(-și) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din ragilă pentru a-l curăța de câlți, de impurități; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăți o lucrare literară, științifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguși pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.
PÉRIE, perii, s. f. 1. Obiect făcut dintr-o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice și care servește la frecat, la curățat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Om lingușitor. 2. Unealtă sau organ de mașină asemănătoare cu peria (1), folosite la curățarea, netezirea sau înăsprirea suprafeței unui corp. ♦ Unealtă asemănătoare cu o perie (1), cu care se bate hârtia așezată pe un șpalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care servește pentru corectură. 3. Piesă componentă a mașinilor electrice, care face contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. – Et. nec. Cf. sl. perije.
PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A(-și) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din raghilă pentru a-l curăța de câlți, de impurități; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăți o lucrare literară, științifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguși pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.
PÉRIE, perii, s. f. 1. Obiect făcut dintr-o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice și care servește la frecat, la curățat etc. manual diverse obiecte. ♦ Fig. (Fam. și depr.) Om lingușitor. 2. Unealtă sau organ de mașină asemănătoare cu peria (1), folosite la curățarea, netezirea sau înăsprirea suprafeței unui corp. ♦ Unealtă asemănătoare cu o perie (1), cu care se bate hârtia așezată pe un șpalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. text imprimat astfel, care servește pentru corectură. 3. Piesă componentă a mașinilor electrice, care face contactul electric alunecător cu colectorul sau cu inelele de contact. – Et. nec. Cf. sl. perije.
PERIÁ, perii, vb. I. Tranz. 1. A curăța de praf sau de noroi, cu ajutorul unei perii. Am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele bi ajunul bătăliei. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ A netezi părul cu peria de cap. (Refl.) Fata dacă-mbătrînește, Nime n-o mai pomenește... Se spală și se albește, Se perie, se gătește, Cătră maică-sa grăiește. HODOȘ, P. P. 198. 2. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cînepă ieșit din raghilă, pentru a-l curăța de cîlți; a scărmăna, a pieptăna. O, tu, crai cu barba-n noduri ca și cilții cînd nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. ◊ Fig. A bate, a lovi. Peria pc Ileana c-o despicătură de lemn și încă așa de frumos, încît biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea. RETEGANUL, P. III 51. 3. Fig. A linguși (pe cineva) pentru a obțin anumite avantaje sau favoruri.
PÉRIE, perieri, s. f. Acțiunea de a (se) peria; curățire cu ajutorul unei perii de mînă sau acționate mecanic.
PÉRIE, perii, s. f. 1. Obiect format dintr-o placă de lemn, de os, de metal etc., în care sînt fixați peri de animale, fire textile, de sîrmă etc. și care servește la frecat și curățat diverse obiecte. Era bărbierit proaspăt, cu mustața tunsă și țepoasă ca o perie de dinți, cu părul pentru moment domesticit de foarfece și pomadă. C. PETRESCU, Î. II 70. Ea scoase din fundul unei lăzi hîrbuite și vechi o cuie, o perie și o năframă. EMINESCU, N. 21. ◊ (În metafore și comparații) De o parte și de alta a drumului se ridicau pădurici dese, perii scheletice, vinete. DUMITRIU, N. 31. În mai dedeau micsandrele și în iunie se îndesau ca peria la un loc cu rozetele și verbinele. BASSARABESCU, V. 221. Arendașul era vesel; meiul lui era încheiat perie și făgăduia mult. SANDU-ALDEA, D. N. 73. 2. Unealtă sau organ de mașină, formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire metalice, fire textile, fire de peri animali etc., folosită la netezirea și curățirea suprafeței unui corp sau la înăsprirea suprafeței lui. 2. Unealtă asemănătoare cu o perie (1), cu care se bate hîrtia așezată pe un șpalt, cu scopul de a imprima pe ea textul; p. ext. hîrtia pe care s-a imprimat textul. ♦ Piesă conductoare care asigură legătura dintre două organe de mașină, de aparat sau de instrument electric, care se pot deplasa unul față de altul.
periá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. périi, 3 périe (-ri-e), 1 pl. periém; conj. prez. 1 și 2 sg. să périi, 3 să périe; ger. periínd (-ri-ind)
périe (-ri-e) s. f., art. péria (-ri-a), g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (-ri-i-)
periá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. périi, 3 sg. și pl. périe, 1 pl. periém (sil. -ri-em); ger. periínd (sil. -ri-ind)
périe s. f. (sil. -ri-e), art. péria (sil. -ri-a), g.-d. art. périei; pl. périi, art. périile (sil. -ri-i-)
PERIÁ vb. v. pieptăna.
PERIÁ vb. v. atinge, bate, cizela, flata, linguși, lovi, măguli, stiliza.
PÉRIE s. v. barba-ursului, bidinea, coada-calului, pensulă.
périe (périi), s. f.1. Unealtă de uz casnic formată dintr-un suport pe care sînt fixate fire de păr, de sîrmă etc. – 2. Probă de tipar scoasă de mînă cu ajutorul unei perii. Sl. perije „penaj” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 251), cf. perină. – Der. peria, vb. (a curăța cu peria; Trans., a pieptăna; a linguși); perier, s. m. (vînzător, producător de perii); periuță, s. f. (perie mică; lingușitor); perietură, s. f. (faptul de a peria; lingușeală).
A PERIÁ ~éz tranz. 1) (haine, încălțăminte etc.) A curăța cu ajutorul unei perii. 2) (părul, fuioarele) A pieptăna cu o perie specială. 3) fig. (lucrări, texte etc.) A aduce la condiția necesar (redactând și scoțând lucrurile în plus); a cizela. 4) fig. fam. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a măguli; a linguși; a flata; a adula. [Sil. -ri-a] /Din perie
PÉRIE ~i f. 1) Obiect constând dintr-o placă (de lemn sau de alt material), în care sunt înfipte mănunchiuri mici de fire (de păr, metalice sau sintetice) folosit, în special, la curățat. ~ de haine. ~ de dinți. ~ de scărmănat.Des ca ~a foarte des. 2) Pensulă mare de vopsit sau de văruit. 3) Instrument pentru văruit constând dintr-un mănunchi compact și uscat de iarbă sau de papură, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect având funcție sau formă asemănătoare. 5) Piesă la mașinile electrice care realizează contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.
perià v. a curăța cu peria.
pèrie f. 1. unealtă din fire de păr fixate la o placă și servind la curățitul hainelor, ghetelor, etc.; 2. pensulă din păr de porc a vopsitorilor și spoitorilor de case. [Slav. PERIĬE, pene].
périe f. (vsl. periĭe, pene, pero, pană [că peria primitivă a fost un moț de pene]; sîrb. perije, pene, peniș, peraja, peraje, păr gros de porc. V. pernă, părășin, năpîrlesc. Cp. cu brusture). Pensulă, fire de păr legate la capătu unuĭ bețișor de care se servesc zugraviĭ și văpsitoriĭ. (Cînd e maĭ mică, se numește periuță saŭ penel. Placă de lemn în ale căreĭ găurĭ s’aŭ fixat fire de păr egal de lungĭ (de ordinar, păr de porc, dar și imitațiunĭ) care servește la înlăturat colbu de pe haĭne, încălțăminte, mobile, la lustruit încălțămintea, la curățat pelea capuluĭ ș. a. – Peria a fost inventată de Germanu Lendegart din ducatu Badenuluĭ la 1763. El era calfă de morar și, ca să scape de mustrările stăpînuluĭ luĭ, care-l acuza că lasă făina să se risipească, a inventat peria de păr de porc. La 1770 șĭ-a brevetat invențiunea și a deschis o fabrică de periĭ. Peria de dințĭ a fost inventată la 1683 de Englezu Addis pe cînd se afla arestat din motive politice. V. bidinea, mătură, ghebrea, cesală, peptene.
periéz v. tr. V. periĭ.
périĭ și -éz, a v. tr. (d. perie. – Eŭ periĭ, tu periĭ, ca și speriĭ și zgîriĭ). Curăț cu peria.
PERIA vb. a pieptăna, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)
peria vb. v. ATINGE. BATE. CIZELA. FLATA. LINGUȘI. LOVI. MĂGULI. STILIZA.
perie s. v. BARBA-URSULUI. BIDINEA. COADA-CALULUI. PENSULĂ.
vagón-plug-périe s. n. Tramvai care mătură și îndepărtează zăpada ◊ „De la primirea ordinului, la fiecare 5 minute, de la depourile de tramvaie va ieși câte un vagon-plug-perie.R.l. 13 I 77 p. 1 (din vagon + plug + perie)
peria, perii v. t. 1. a bate, a lovi 2. a linguși
perie, perii s. f. (peior.) om lingușitor.

perie dex

Intrare: peria
peria verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -ri-a
Intrare: perie
perie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e