periclita definitie

12 definiții pentru periclita

PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.
PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.
PERICLITÁ, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a expune pericolului, a primejdui. Iată dar o nouă șiră de stînci, printre care traducătorul cată să-și prefire vasul, fără de a-l periclita, izbindu-l prea tare de vreuna din ele. ODOBESCU, S. II 368.
periclitá (a ~) (-ri-cli-) vb., ind. prez. 3 pericliteáză
periclitá vb. (sil. -cli-), ind. prez. 1 sg. periclitéz, 3 sg. și pl. pericliteáză
PERICLITÁ vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite.
PERICLITÁ vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari].
PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari)
A PERICLITÁ ~éz tranz. A expune unui pericol; a primejdui. /<fr. péricliter
periclità v. a fi în pericol.
*periclitéz v. tr. (lat. periclitor, -tári; fr. péricliter). Primejduĭesc, expun pericululuĭ.
PERICLITA vb. 1. a amenința, a primejdui. (Această împrejurare îi ~ viața.) 2. a (se) compromite, a (se) primejdui. (Ploile ar putea ~ recolta.)

periclita dex

Intrare: periclita
periclita verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cli-