PERICÁRD, pericarduri, s. n. Înveliș al inimii, format dintr-o foiță seroasă și una fibroasă. [Pl. și: pericarde] – Din fr. péricarde.

PERICÁRD, pericarduri, s. n. Înveliș al inimii, format dintr-o foiță seroasă și una fibroasă. [Pl. și: pericarde] – Din fr. péricarde.

PERICÁRD, pericarde, s. n. Membrană seroasă care învelește inima.

pericárd s. n., pl. pericárduri

pericárd s. n., pl. pericárde

PERICÁRD s. (ANAT.) sac pericardic.

PERICÁRD s.n. Înveliș fibroseros al inimii, locul de origine al marilor vase. [< fr. péricarde, cf. gr. peri – împrejur, kardia – inimă].

PERICÁRD s. n. înveliș fibroseros al inimii, locul de origine al marilor vase. (< fr. péricarde, lat. pericardium, gr. perikardion)

PERICÁRD ~e n. anat. Membrană care învelește inima. /<fr. péricarde

*pericárd n., pl. urĭ și e (vgr. perikárdion, d. peri, în prejur, și kardia, inimă. V. endo-card). Anat. Membrana care acopere inima pe din afară.

PERICARD s. (ANAT.) sac pericardic.

PERICÁRD (< fr.; {s} gr. perikardion „în jurul inimii”) s. n. (ANAT.) Membrană formată dintr-un strat fibros extern, rezistent, și un strat intern, seros, care are două foițe, una parietală, care aderă la stratul fibros extern și alta viscerală, care aderă la miocard formând epicardul; între cele două foițe se află un spațiu virtual, cavitatea pericardică, care conține lichid pericardic. Această structură a a p. permite mișcările de contracție ale miocardului.