perișor definitie

20 definiții pentru perișor

PERIȘÓR1, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor.
PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -ișor.
PERIȘÓR1, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor.
PERIȘÓR2, perișori, s. m. 1. Diminutiv al lui păr2. 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe fața superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți, și cu flori mici roșietice (Circaea alpina). – Păr2 + suf. -ișor.
PERIȘÓR1 s. n. Diminutiv al lui păr2. Perișorul subțire și stufos îi cădea pe umeri în unde. ISPIRESCU, L. 20. Găsi pe puiul vidrei... Cum îl găsea, De perișor l-apuca, Afară că mi-l scotea. TEODORESCU, P. P. 95. Fețișoara lui, Spuma laptelui... Perișorul lui, Pana corbului. ALECSANDRI, P. P. 3.
PERIȘÓR2, perișori, s. m. Diminutiv al lui păr1. Perișor rotund în frunză, M-a mușcat mîndrul de-o buză. MARIAN, S. 77. Unde-ai fost, leliță, unde?... – Colo-n jos la perișori, De-am dus apă la feciori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403.
PERIȘÓR3, perișori, s. m. Nume dat mai multor plante mici de pădure: a) plantă erbacee cu frunze delicate, la bază în formă de inimă și cu flori mici (Circea alpina); b) plantă erbacee cu frunze lucitoare, rotunde, dispuse în rozetă, cu tulpină, avînd în vîrf flori albe (Pirola ).
perișór s. m., pl. perișóri
perișór (bot., anat.) s. m., pl. perișóri
PERIȘÓR s. (Maram. și Transilv.) păruț (~ din cap.)
PERIȘÓR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului.
PERIȘÓR ~i m. (diminutiv de la păr) Plantă erbacee cu tulpina subțire, având frunze late, ovale și păroase, care crește în regiunile cu climă temperată. /păr + suf. ~ișor
perișor m. 1. păr scurt; 2. plantă cu frunzele păroase (Elymus crinitus).
perișór m. (d. păr 1). Păr mic: avea și el cîțĭva perișorĭ în barbă (maĭ des: cîte-va fire de păr). O plantă graminee cu frunzele păroase, (elýmus crinitus saŭ elýmus cáput Medúsae). Altă plantă cu fruct capsular (pirola secunda).
PERIȘOR s. (Maram. și Transilv.) păruț. (~ din cap.)
PERIȘOR s. (BOT.) 1. (Pyrola secunda) brăbănoc, merișor, (reg.) verdeața-iernii. 2. (Elymus asper) (rar) limă, (reg.) secăriță, iarba-părului.
PERIȘOR, grind în complexul lacustru Razim-Sinoe.
PERIȘOR, com. în jud. Dolj, situată în câmpia Desnățuiului; 1.836 loc. (2003). Zonă de interes cinegetic. În satul P., menționat documentar în 1573, se află biserica Sf. Nicolae (1862) și biserica de lemn Sfinții Voievozi (ante 1845), iar în satul Mărăcinele, biserica Sf. Nicolae (1694, cu renovări ulterioare).
PERIȘORU, com. în jud. Călărași, situată în câmpia Bărăganului,; 5.340 loc. (2003). Stație de c. f. Între 17 febr. 1968 și 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ialomița.
perișori s. m. pl. părul pubian.

perișor dex

Intrare: perișor
perișor substantiv masculin