PĂR1, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.
PĂR2, peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ◊ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. și adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. și adv. (reg.) amețit de băutură; cherchelit. ◊ Loc. adv. În păr = cu toți de față. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o crește păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. țesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, folosită ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală. – Lat. pilus.
PERI- Element de compunere însemnând „în jurul”, care servește la formarea unor adjective. – Din fr. péri-.
PĂR1, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.
PĂR2, peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ◊ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. și adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. și adv. (reg.) amețit de băutură; cherchelit. ◊ Loc. adv. În păr = cu toți de față. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o crește păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. țesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuințată ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală. – Lat. pilus.
PERI- Element de compunere care însemnează „în jurul” și care servește la formarea unor adjective. – Din fr. péri-.
PĂR1, peri, s. m. Arbore roditor, cu frunze ovale și lucioase, cu flori albe și cu fructe comestibile (Pirus communis). La primarele Axinte ne aștepta o masă întinsă sub un păr străvechi în coasta, casei. SADOVEANU, O. VI 343. Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. CREANGĂ, O. A. 180. Măi, bădița, buze moi, Mută-ți casa. lîngă noi, C-am un păr cu pere moi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, întrebuințat în strungărie și în sculptură.
PĂR2, peri, s. m. 1. (La sg. cu înțeles colectiv) Totalitatea firelor subțiri de formație cornoasă, care iau naștere în epidermă și care cresc pe pielea mamiferelor. Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, P. 195. S-o aflai un turc bătrîn Cu barbă de păr păgîn. ȘEZ. I 109. Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba. ◊ Expr. (În construcție cu verbele «a fi», «a se afla») (Toți sau cu toții) în păr = a fi sau a se afla toți de față, fără să lipsească nimeni dintre cei care ar trebui sau care ne-am aștepta să fie prezenți. Familia Herdelea se afla în păr în pridvor. REBREANU, I. 66. Purceii erau toți în păr la ugerul scroafei și sugeau. ISPIRESCU, L. 129. A doua seară se și înființase cheful în salonașul lui Iorgu. Șampanie din destul și toți ștrengarii în păr. CARAGIALE, O. III 13. A rămîne (sau a fi) fată în păr = a rămîne (sau a fi) necăsătorită. Fata babei însă... a rămas fată-n păr... și tot fată în păr va fi și pînă în ziua de astăzi. MARIAN, O. II 197. Tras de păr = forțat, exagerat sau denaturînd adevărul. Din fir în păr v. fir. ♦ (Prin restricție) Totalitatea firelor descrise mai sus, care acoperă capul omului. Deodată Bardac își simți părul ridicîndu-i-se în vîrful capului. SADOVEANU, O. VII 362. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede. EMINESCU, O. I 209. Fratele cel mijlociu Și cu părul castaniu Din ochi tare lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 499. Căpitan Rîmlean Calcă peste piatră Și iată că-ndată Lumei se arată o dalbă de fată... Vie și frumoasă... Cu păr aurit. ALECSANDRI, P. P. 15. ◊ Expr. A se lua cu mîinile de păr sau (prin exagerare) a-și smulge părul din cap, se spune cînd cineva este cuprins de desperare. Cînd auzi împărăteasa de cele ce se întîmplase, se luă cu mîinile de păr. ISPIRESCU, L. 121. Să te-ajungă dor cumplit, Să lași lingura pe blid, Să ieși afară plîngînd Și părul din cap smulgînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. A se lua de păr cu cineva = a se încăiera cu cineva; (cu sens atenuat) a se certa foarte tare cu cineva. A(-i) ieși (cuiva) părul prin căciulă v. căciulă. A se da după păr = a se comporta după cum cere situația sau împrejurarea, a se acomoda. Bre tatar, dă-te după păr. Altfel te lepădăm. Aicea treaba-i una, supărarea-i alta. Nici n-avem cînd fi supărați. SADOVEANU, O. L. 109. Așa era acum și altfel nu putea să fie, și ea se dete din ce în ce după păr. SLAVICI, O. I 137. N-am păr în cap (sau cît păr în cap, ca părul din cap) = foarte mult, în foarte mare număr. Lume multă... iac-așa, ca păru din cap. BUJOR, S. 134. Ei! domnule, cîte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! CARAGIALE, O. I 95. Cît păr în palmă (sau pe broască) = de loc. Odinioară am avut minte cît păr pe broască. SADOVEANU, O. I 504. Cînd o face broasca păr = niciodată. Cînd mi-a crește păr în palmă = niciodată. S-o pricopsi cînd mi-o crește păr în palm. PANN, la TRDG. A avea păr pe limbă = a fi prost, necioplit, lipsit de educație. (Mai ales în basme) A (i) se face (cuiva) părul măciucă V. măciucă. ◊ Compuse: (învechit) păr-de-cîine = înșelător, pezevenghi. Ești un hoț, un păr-de-cîine, nu voi să te văz mai mult. PANN. P. V. III 114; (Bot.) părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunzele fără luciu și crestate adînc, avînd sporangii dispuși pe partea inferioară a frunzei; crește prin crăpăturile stîncilor și prin pădurile umede și umbroase (Asplenium adiantum nigrum); părul-porcului = barba ursului. 2. (La sg.) Fiecare dintre firele care alcătuiesc părul. Un fir de păr alb în barbă. ◊ Expr. A despica părul (sau firul de păr) în patru v. despica. A (i) se ține (sau a-i atîrna) viața într-un fir de păr, se zice cînd cineva este în primejdie de a-și pierde viața. (Despre evenimente, împrejurări, situații, hotărîri) A atîrna de-un fir de păr = a depinde de-o nimica toată. ◊ (La pl.) Vorbea mereu despre perii încărunțiți înainte devreme... spunea mereu că o singură dorință mai avea în viață. SLAVICI, N. I 130. Cine să fie acel neomenit care mi-a necinstit perii cei albi. ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121. Loc. adj. și adv. În doi peri = a) între două stări, la mijloc, nici așa, nici așa; neprecis, nehotărît. Zîmbea în doi peri. VORNIC, P. 141. Ciocoi în doi peri, giumătate acățat de protipenda prin măritișul unei mătuși a lui c-un boieri mare și giumătate atîrnat în gios de rudele lui de starea a doua. ALECSANDRI T. 1343; b) cherchelit, beat. Cînd îi omul în doi peri să te ferești de dînsul, c-atunci e cum îi mai rău. CREANGĂ, P. 166; c) (despre vorbe) cu două înțelesuri; echivoc. Toți se umflară de rîs deodată și începură a-l cam lua peste picior cu vorbe în doi peri. ISPIRESCU, L. 36. ◊ Expr. A scoate cuiva peri albi = a necăji, a sîcîi, a pricinui supărări cuiva. Duceți-vă de pe capul meu, că mi-ați scos peri albi de cînd ați venit. CREANGĂ, O. A. 261. A-i ieși (cuiva) peri albi = a avea multe supărări, a îmbătrîni din cauza prea multor necazuri. Of!... mi-o ieșit peri albi de cînd am fată mare! ALECSANDRI, T. I 51. ♦ Peri răi = numele popular al unei boli de ochi cauzată de o inflamație cronică a pleoapei, care face ca perii genelor să irite- globul ochiului. V. blefarită. 3. (La sg. cu sens colectiv) Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; țesătură din aceste fibre. Scăpase cartea pe învelitoarea ușoară de păr de cămilă. SADOVEANU, O. VII 97. Îmbrăcat într-o pijama de- păr de cămilă, sta răsturnat într-un fotoliu BART, E. 296. 4. (La pl.) Fire scurte care acoperă întreaga suprafață a unei țesături de lînă, în special a unui covor. Mulți tătari stau împregiur Cu ochi mici ca ochi de ciur Și stau toți îngenunchieți Pe covor cu perii creți. ALECSANDRI, P. P. 77. 5. (La pl.) Firișoarele scurte care acoperă, ca un puf, frunzele sau tulpinile unor plante.
!de-a fir a păr (pop.) loc. adv.
păr s. m., pl. peri
Pắrul-Berenícei (constelație) s. propriu m.
!pắrul-Máicii-Dómnului (plantă) s. m. art.
!pắrul-pórcului (plantă) s. m. art.
de-a fir-a-păr loc. adv.
păr (bot., anat.) s. m., pl. peri
Părul-Berenícei (astron.) s. pr. m.
părul-Máicii-Dómnului (bot.) s. m.
părul-pórcului (bot.) s. m.
PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, crușân, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.
PĂR s. v. mătase, sparanghel.
PĂR-DE-LÚP s. v. țăpoșică.
PĂRUL-CIÚTEI s. v. verigar.
PĂRUL-DOÁMNEI s. v. strașnic.
PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.
PĂRUL-MAICII-DÓMNULUI s. v. părul-fetei, strașnic.
PĂRUL-MAICII-PRÉCISTE s. v. părul-maicii-domnului.
PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.
PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coada-calului, păiuș, piedicuță, țăpoșică.
PĂRUL-SFINTEI-MĂRÍI s. v. cuscută, torțel.
PĂRUL-ZÂNELOR s. v. colilie.
PERI s. pl. (BOT.) trihomi (pl.).
PERI- Element prim de compunere savantă cu sensul „în jur”. [< fr. péri-, it. peri-, cf. gr. peri – împrejur].
PERI- elem. „în jurul, împrejurul”, „deasupra, în afară”, „în intervalul dintre”. (< fr. péri-, cf. gr. peri)
păr (péri), s. m. – Pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. Lat. pĭrus (Pușcariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru. – Der. pară, s. f. (fructul părului), megl. pęră, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Pușcariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s. n. (grădină cu peri); perușcă, s. f. (Trans., cartof).
păr (péri), s. m.1. Fir cornos de pe corpul omului și al animalelor. – 2. Păr (1) de pe cap. – 3. Puf de pe plante sau fructe. – 4. Puf de pe țesături. – 5. (Trans.) Lînă. – 6. (Mold.) Panarițiu, sugel. – Mr., megl., istr. per. Lat. pĭlus (Pușcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl. pail, it., sp. pelo, prov., cat. pel, fr. poil. Cuvînt de uz general (ALR, I, 8). – Der. păros, adj. (cu puf, pufos); păroșie, s. f. (calitatea de păros); părui, vb. (a se lua de păr; a argăsi); păruială, s. f. (depilare, ciomăgeală); păruit, s. n. (acțiunea de a părui); împăroșa (var. împăroși), vb. (a se acoperi de păr); răspăr, s. m. (varietate de biban, Acerina Schraetser), numit așa din cauza aripioarei sale dorsale; în răspăr, adv. (contra direcției părului), cu pref. răs-.
PĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie și roșiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus
PĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere și la om) Fir cornos, subțire care crește pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare.De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuțios. A se ține (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de ață) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în șapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunțit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieși ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta așteptare. Când a crește (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forțat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de pește, și cu sporangi în formă de spice terminale, care crește prin locuri umede. 3) Formație chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafața unei țesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subțire în formă de spirală. /<lat. pilus
păr m. frumos arbore spinos din fam. rozaceelor ce face pere; 2. lemnul tare al acestui arbore, întrebuințat în strungărie și mai cu seamă pentru sculptură. [Lat. PIRUS].
păr m. 1. fir subțire ce crește pe pielea capului la om; 2. (colectiv) toți perii din capul omului: a-și tunde părul; în păr, în număr complet; 3. fire de păr pe pielea animalelor în diferite părți ale corpului: păr de cal, de capră; 4. coloarea părului: cu ochii în doi peri AL.; în doi peri, cu părul alb îndoit cu vânăt (despre cai); fig. echivoc, fam. beat; 5. parte păroasă la unele stofe; 6. filamentele unor plante: părul ciutei, gladiș; părul porcului, barba ursului: părul Maicii Domnului, plantă ce crește prin crăpăturile stâncilor din pădurile umede și umbroase (Asplenium adiantum); părul sf. Marii, torțel. [Lat. PILUS].
perì v. 1. a înceta de a fi: totul piere; 2. a avea un sfârșit timpuriu sau violent: a peri într’un naufragiu; 3. fig. a cădea în ruină, în decadență, vorbind de lucruri: Imperiul roman peri în anul 476; 4. a muri, vorbind de animale: toți boii au perit; 5. a dispare: ea peri ca o măeastră de lângă dânsul ISP. [Lat. PERIRE].
2) păr m., pl. perĭ (lat. pĭrus, it. pero). Un frumos pom rozaceŭ care, împreună cu măru, e foarte cultivat din cauza poamelor sale (pere), care se pot conserva intacte pînă în ĭarnă (pirus communis). Lemn de păr: o masă de păr. Prov. La păru lăudat să nu te ducĭ cu sacu mare, așteaptă-te la surprize neplăcute la lucrurile lăudate. V. scoruș.
1) păr m., pl. perĭ (lat. pilus, it. sp. pelo, pv. pel, fr. poil. V. răspăr, depilez, plisă 2, oripilant). Fir supțire care crește pe capu saŭ pe trupu omuluĭ și pe trupu animalelor ca să le apere de frigĭ. Țiganiĭ aŭ păr negru, boiĭ aŭ de ordinar păru alb. Fir de păr: Țiganiĭ aŭ periĭ negri, țĭ-a ĭeșit un păr (saŭ: un fir de păr) alb. Fire, filamente la plante orĭ la stofe. Sugel, panariciŭ (Mold.). Un fir supțire spiralat care se întinde și se strînge la ceasornic. În păr, în mare număr, toțĭ: Jidaniĭ se adunase în păr. Tras de păr, forțat, nenatural: argument tras de păr, asta e prea trasă de păr. În doĭ perĭ, nicĭ alb, nicĭ negru, nicĭ tînăr, nicĭ bătrîn, ca lupu cînd îșĭ schimbă păru, (fig.) nehotărît, evaziv: un om în doĭ perĭ (ca etate saŭ în privința graduluĭ de beție), răspuns în doĭ perĭ. A te lua de păr cu cineva, a ajunge la ceartă orĭ la bătaĭe cu cineva. A ți se face păru măcĭucă, a ți se zbîrli păru de frică. A scoate cuĭva perĭ albĭ, a-l îmbătrîni pin suferințe. A despica păru (saŭ firu) în patru, a te pricepe foarte bine, a ști foarte multe, a face distincțiunĭ foarte subtile. A depinde de un fir de păr, a depinde de foarte puțin lucru. Cu păru tăŭ și cu învățu altuĭa, profitînd altu din munca ta. Prov. Lupu păru îșĭ schimbă, dar năravu ba. V. nărav. Ca numirĭ de plante: păru cĭuteĭ, pațachină (rhámnus cathártica); păru Maĭciĭ Domnuluĭ, o plantă erbacee care crește pintre stîncĭ în pădurile umede și umbroase (asplénium adiántum nigrum); păru porculuĭ, 1. pir, 2. barba ursuluĭ; păru Veneriĭ, un fel de cŭarț.
per (est) și pĭer (vest), a v. intr. (lat. pĕr-eo, pĕr-ire, d. eo, ire, a merge, a te duce; it. perire, pv. cat. perir, fr. périr; sp. pg. perecer. – Să peară [est], să pĭară [vest]. Se zice și eŭ pĭeĭ, tu pĭeĭ, să pĭeĭe, pĭeĭe! V. ĭes, suĭ, adițiune, inițial). Dispar, vorbind de ființe orĭ de lucrurĭ: el a perit din ochiĭ meĭ. Mor într’un războĭ, într’o catastrofă, într’o epidemie: regimente întregĭ aŭ perit la atac, pereaŭ vitele cu miile. Mor mizerabil: aĭ să perĭ, bețivule!
*peri- (vgr. peri, în prejur), prefix care înseamnă „în prejur, în ocol”: peri-frază (circumlocuțiune), peri-scop.
PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, crușîn, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cînesc, lemn-rîios, lemnul-cîinelui, poama-cîinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, pă-rul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.
păr s. v. MĂTASE. SPARANGHEL.
păr-de-lup s. v. ȚĂPOȘICĂ.
părul-doamnei s. v. STRAȘNIC.
părul-fetei s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.
părul-Maicii-Domnului s. v. PĂRUL-FETEI. STRAȘNIC.
părul-Maicii-Preciste s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.
părul-orfanei s. v. PĂRUL-FETEI.
părul-porcului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. PĂIUȘ. PIEDICUȚĂ. ȚĂPOȘICĂ.
părul-Sfintei-Marii s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.
părul-Sfintei-Mării s. v. CUSCUTĂ. TORȚEL.
părul-zînelor s. v. COLILIE.
PĂR. Subst. Păr, perișor (dim.). Plete, coamă, cînepa-dracului (glumeț), chică (pop. și fam.), chiculiță (dim., pop.), chicuță (reg.); șuviță, moț, lațe, ciuf, (reg.), țuluc (reg.), smoc, smoculeț (dim.), smocușor, floc, flocușor (dim.), meșă, gîță (reg.), gîțișoară (dim., reg.). Coc, conci, moțoc (reg.), breton. Coadă, codiță (dim.), cosiță, cosicioară (dim.). Buclă, cîrlionț, zuluf, zulufel (dim., rar), percică (reg.), creț. Perucă. Barbetă; perciune. Barbă, bărbuță (dim.), bărbiță (rar), bărboi (augm.), bărbărie, tîrsoagă (reg.); barbișon, barbișă (rar), cioc, țăcălie; favoriți, perciuni (rar), cotlete. Mustață, mustăcioară (dim.). Sprînceană, sprîncenuță (dim., rar), sprîncenea. Geană. Bărbos. Mustăcios. Sprîncenat. Pilozitate. Coafare, coafat, frizare (rar), frizat (rar); pieptănare, pieptănat; bărbiereală, bărbierit, ras. Depilare. Frizerie, bărbierie; coafură. Frizer, bărbier; coafor, coafeză. Coafură, pieptănătură; frizură, freză; tunsoare, tuns, tunsură (rar). Adj. Pilos. Păros, pletos, lățos. Bărbos. Perciunat. Mustăcios. Sprîncenat. Genat (rar). Cîrlionțat, încrețit; ciufulit, zbîrlit, zbîrlog (rar). Coafat, pieptănat, tuns; ras. Vb. A (se) tunde, a(-și) tăia părul; a (se) coafa, a se friza (rar); a (se) pieptăna, a(-și) aranja părul, a(-și) face freza. A (se) bărbieri, a (se) rade. A (se) depila. A (se) pensa. V. fir.
păr-cauciúc(at) s. ◊ „S-a pus la punct o tehnologie prin care se obține părul-cauciuc, un material care, pentru calitățile sale deosebite, poate fi utilizat la tapițeria mobilei și autovehiculelor, ca izolant la instalațiile termice, la filtre de aer etc.” R.l. 28 IV 75 p. 5. ◊ „Reporterul a comparat în mod eronat produsul păr cauciucat cu poliuretanul pe care îl înlocuiește.” R.l. 11 VIII 80 p. 3 (din păr + cauciuc(at))
PĂR2 (lat. pirus) s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cultivat în zonele temperate, rezistent la secetă, înalt până la 20 m, cu flori albe sau roz și fructe mari, cu pulpă fină, zemoasă (Pyrus sativa). În România crește în majoritatea zonelor țării, existând centre specializate în creșterea sa. Scoarța, frunzele, florile și fructele sunt folosite în medicina umană tradițională (ca astringente, diuretice, febrifuge etc.). Cel mai mare producător de pere din lume a fost, în 2000, China, cu o producție de 3.611 mii t. V. pară2. ◊ P. pădureț (Pyrus pyraster) = specie de păr care crește spontan, dispersat, în pădurile de câmpie și dealuri joase; fructele sunt mici, tari, astringente.
PĂRUL BERENICEI (Coma Berenices), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Leul și Boarul. Vizibilă din România primăvara.
PERI [perí], Gabriel (1902-1941), om politic francez. Deputat comunist (din 1932), intrat în clandestinitate (1939). Unul dintre conducătorii Rezistenței franceze, a fost arestat și predat naziștilor care l-au executat.
PERI, Jacopo (1561-1633), compozitor italian. Și-a desfășurat activitatea la Curtea familiei Medici din Florența. Autor (împreună cu Ottavio Rinuccini) a primei opere complete din istoria muzicii („Euridice”). Majoritatea creației sale s-a pierdut (balete, intermedii). Specialist al stilului recitativ. Reformă totală a dramei muzicale, în care muzica este subordonată textului. Melodiile expresive fac apel la cromatism și la ornamentație, conferind rol de susținere instrumentelor. Culegere de cântece și madrigale („Le Varie Musiche”).
PERI, mănăstire în Maramureșul istoric (azi în Ucraina), fundată de voievozii Balc și Drag. În 1391 a primit din partea patriarhului de Constantinopol dreptul de stavropighie, având sub autoritatea sa bisericile românești din Maramureș și N Transilvaniei. Important rol religios și cultural în Evul Mediu.
PYRUS L., PĂR, fam. Rosaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii și Iran, cca 18 specii, arbori, uneori arbuști, rar spinoși. Frunze simple, caduce, deseori cu stipele, dentate sau întregi, pețiolate, apar o dată cu florile. Florile albe (pe tip 5, cca 25 stamine, antere roșii, pînă la 5 stile libere) dispuse în raceme umbeliforme: Fructe cărnoase, semințe negricioase.
SCIRPUS L., PĂRUL FEMEII, fam. Cyperaceae. Gen originar de pe tot globul, cca 195 specii, erbacee, anuale sau vivace. Tulpini cilindrice, verzi, lungi și subțiri, mai multe laolaltă, la unele specii în tinerețe erecte, apoi pendente. Frunze ligulate, cu marginile întregi. Flori hermafrodite (pînă la 3 stamine, stil caduc, stigmat cu 2-3 ramuri filamentoase, perigon cu sau fără sete), așezate pe axa spiculețelor maro-închis-negre, dispuse terminal pe tulpină, într-o inflorescență peniciliformă, patentă.
a i se face (cuiva) părul măciucă expr. a fi cuprins de spaimă.
a i se ridica / a i se face părul măciucă expr. a se speria foarte tare, a se îngrozi, a se înspăimânta.
a scoate (cuiva) peri albi expr. a supăra, a hărțui; a șicana; a vexa (pe cineva).
a se ține într-un fir de ață / de păr expr. (și fig.) a fi în pragul prăbușirii / al colapsului; a fi șubred / firav / gata să cadă.
a vorbi în doi peri expr. a vorbi intenționat confuz.
a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit.
a-i ieși capul prin păr expr. (adol.) a fi tuns zero.
a-i ieși părul prin căciulă expr. 1. a i se urî cu așteptatul. 2. a o duce greu.
a-i ieși peri albi expr. a-și face griji; a fi tracasat / suprasolicitat / stresat.
când mi-o crește păr în palmă expr. niciodată.
în doi peri exp. 1. fără a convinge. 2. dubios, ambiguu.
mere, pere și bretele expr. (glum.) sân de femeie de dimensiuni mici, medii și mari.
plin de bani ca broasca de păr expr. (glum.) sărac, nevoiaș.
scoică cu păr expr. vulvă; vagin.
tras(ă) de păr expr. neverosimil; forțat.

peri dex

Intrare: păr (pom)
păr substantiv masculin
Intrare: păr (fir)
păr substantiv masculin
Intrare: de-a fir a păr
de-a fir a păr locuțiune adverbială
fir substantiv neutru
păr substantiv masculin
Intrare: peri (afix)
peri afix
Intrare: peri (vb.)
peri vb. verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: Peri
Peri
Intrare: Părul-Berenicei
Părul-Berenicei substantiv propriu masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-Maicii-Domnului
părul-Maicii-Domnului substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-porcului
părul-porcului substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-Maicii-Preciste
părul-Maicii-Preciste substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-fetei
părul-fetei substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: păr-de-lup
păr-de-lup substantiv masculin (numai) singular
Intrare: părul-ciutei
părul-ciutei substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-doamnei
părul-doamnei substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-femeii
părul-femeii substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-orfanei
părul-orfanei substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-Sfintei-Mării
părul-Sfintei-Mării substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-Sfintei-Marii
părul-Sfintei-Marii substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: părul-zânelor
părul-zânelor substantiv masculin articulat (numai) singular