performanță definitie

10 definiții pentru performanță

PERFORMÁNȚĂ, performanțe, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obținut de cineva într-o întrecere sportivă; p. ext. realizare deosebită într-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat etc. – Din fr. performance.
PERFORMÁNȚĂ, performanțe, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obținut de cineva într-o întrecere sportivă; p. ext. realizare deosebită într-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat etc. – Din fr. performance.
PERFORMÁNȚĂ, performanțe, s. f. Rezultat deosebit de valoros obținut de cineva într-o întrecere sportivă; p. ext. realizare deosebit de bună într-un domeniu de activitate practică. Concursurile [sportive] desfășurate pînă acum pe comune, raioane și regiuni au prilejuit descoperirea a numeroase talente din rîndurile țăranilor muncitori, care au obținut o serie de performanțe valoroase. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2747. ♦ Rezultatul cel mai bun obținut de un sistem, tehnic, de un aparat, o mașină etc. Performanța unui avion.
performánță s. f., g.-d. art. performánței; pl. performánțe
performánță s. f., g.-d. art. performánței; pl. performánțe
PERFORMÁNȚĂ s.f. 1. Rezultat excepțional obținut într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un domeniu oarecare. 2. Cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. privitor la una dintre caracteristicile lui. [< fr. performance, cf. engl. to perform – a împlini].
PERFORMÁNȚĂ s. f. rezultat excepțional într-o probă sportivă; (p. ext.) realizare deosebită într-un anumit domeniu. ◊ cel mai bun rezultat dat de un aparat, un motor etc. (< fr. performance)
PERFORMÁNȚĂ ~e f. 1) Rezultat (deosebit de bun) obținut de o persoană într-o competiție sportivă. 2) Succes deosebit obținut într-un domeniu de activitate; record. 3) tehn. Indice calitativ de funcționare sau de randament (al unui motor, sistem tehnic, al unei mașini-unelte etc.). /<fr. performance
*performánță f., pl. e (engl. performance, d. lat. per-formare, a forma de tot). Barb. Starea de perfecțiune a alergăriĭ unuĭ cal orĭ altuĭ animal orĭ a funcționăriĭ uneĭ mașinĭ. (Se poate zice și despre plantele ajunse la perfecțiune pin cultivare). V. record.
PERFORMANȚE DE ZBOR rezultatele principale obținute de o aeronavă în zbor, cum sunt: viteza maximă, viteza minimă în planare, viteza ascensională, plafonul practic de zbor, raza minimă de viraj, distanța și durata de zbor, lungimea de decolare și de aterizare etc. Performanțele de zbor constituie criterii de apreciere a calităților unei aeronave.

performanță dex

Intrare: performanță
performanță substantiv feminin