perfora definitie

14 definiții pentru perfora

PERFORÁ, perforez, vb. I. 1. Tranz. A face o gaură care străpunge un material. ♦ Spec. A străpunge cu o mașină specială bilete, tichete etc. pentru a marca. 2. Tranz. și refl. (Med.) A (se) sparge, a (se) găuri, a produce sau a apărea un orificiu ca urmare a unui proces patologic. – Din fr. perforer.
PERFORÁ, perforez, vb. I. 1. Tranz. A face o gaură care străpunge un material. ♦ Spec. A străpunge cu o mașină specială bilete, tichete etc. pentru a marca. 2. Tranz. și refl. (Med.) A (se) sparge, a (se) găuri, a produce sau a apărea un orificiu ca urmare a unui proces patologic. – Din fr. perforer.
PERFORÁ, perforez, vb. I. 1. Tranz. A găuri ceva cu ajutorul unei unelte. Mașină de perforat ♦ A străpunge un carton (foi dintr-un registru, tichete, bilete) cu ajutorul unei mașini speciale. Ai pune-o p-asta la tors și la spălat rufe? – Ba bine că nu!... La perforat bilete în tramvai. C. PETRESCU, Î. II 123. Biletele, domnilor! zice conductorul, intrînd cu zgomot în compartimentul nostru... Eu întind biletul meu conductorului, care mi-l perforează. CARAGIALE, O. II 266. 2. Refl. (Med.; despre țesuturi sau organe) A căpăta o perforație în urma unei leziuni, a unui proces inflamator, a unui traumatism etc.
perforá (a ~) vb., ind. prez. 3 perforeáză
perforá vb., ind. prez. 1 sg. perforéz, 3 sg. și pl. perforeáză
PERFORÁ vb. 1. v. găuri. 2. v. sparge.
PERFORÁ vb. v. composta.
PERFORÁ vb. I. tr. A găuri, a străpunge (cu o unealtă); a face o gaură. ♦ (Fig.) A pătrunde. ♦ refl. (Despre organe sau țesuturi) A se găuri, a căpăta un orificiu în urma unui traumatism etc. [Cf. fr. perforer, lat. perforare].
PERFORÁ vb. I. tr. a găuri, a străpunge. ◊ (fig.) a pătrunde. II. refl. (med.; despre organe, țesuturi) a căpăta un orificiu în urma unui proces patologic. (< fr. perforer)
A PERFORÁ ~éz tranz. 1) A supune unei operații de găurire; a străpunge, făcând găuri. ~ foile unui registru. 2) A face să se perforeze. /<fr. perforer, lat. perforare
A SE PERFORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A se deteriora prin apariția de găuri; a se găuri. 2) (despre organe sau țesuturi) A căpăta o gaură (din cauza unei boli). /<fr. perforer, lat. perforare
*perforéz v. tr. (lat. pér-foro, -foráre. V. foraminifere). Bortelesc, bortesc, găuresc: conductoru trenuluĭ perforează biletele.
perfora vb. v. COMPOSTA.
PERFORA vb. 1. a găuri, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a siredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un materia! dur.) 2. a (se) găuri, a (se) sparge. (Blidul s-a ~ în fund.)

perfora dex

Intrare: perfora
perfora verb grupa I conjugarea a II-a