Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 928827:

PERFECȚIÚNE s. f. (Și în forma perfecție) Însușirea de a fi perfect; desăvîrșire. Această mișcare de perfecție va avea oare un termen? Răul pieri-va de tot din lume? BĂLCESCU, O. II 9. ◊ Loc. adv. La (învechit în) perfecție = în mod desăvîrșit, perfect, foarte bine. A cunoaște o meserie la perfecție. ▭ Un om veni; un om care-și știa în perfecție limba sa; un om ce era totodată poet, jurnalist, literator. El se numea Eliad. NEGRUZZI, S. I 338. – Variantă: perfécție s. f.

Perfecție dex online | sinonim

Perfecție definitie