perfectiv definitie

10 definiții pentru perfectiv

PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. 2. S. n. Verb care are aspect perfectiv. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.
PERFECTÍV, -Ă, perfectivi, -e, adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.
PERFECTÍV, perfective, adj. n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminînd noțiunea de durată și de desfășurare și insistînd asupra începutului și sfîrșitului, a rezultatului acțiunii.
!perfectív1 adj. m.; f. perfectívă, pl. perfectíve
*perfectív2 s. n.
perfectív adj. n., f. perfectívă; pl. n. și f. perfectíve
PERFECTÍV adj.n. (Despre aspectul verbelor) Care exprimă acțiunea însăși a verbului, eliminând noțiunea de durată și insistând mai mult asupra începutului și a sfârșitului, a rezultatului acțiunii; (despre verbe) care are acest aspect. [Cf. fr. perfectif].
PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv)
PERFECTÍV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care are forma ce indică începutul și sfârșitul acțiunii, neindicând durata ei. /<fr. perfectif, germ. perfektiv
PERFECTÍV, -Ă adj. (cf. fr. perfectif): în sintagmele aspect perfectiv, timp perfectiv și verb perfectiv (v.).

perfectiv dex

Intrare: perfectiv
perfectiv adjectiv