perempțiune definitie

10 definiții pentru perempțiune

PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.
PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.
PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Perimare.
perempțiúne (perimarea unei acțiuni juridice) (-remp-ți-u-) s. f., g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúni
perempțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. perempțiúnii; pl. perempțiúni
PEREMPȚIÚNE s. (JUR.) perimare. (~ unei acțiuni.)
PEREMPȚIÚNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron. -ți-u. / < fr. péremption, lat. peremptio].
PEREMPȚIÚNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio)
*perempțiúne f. (lat. per-émptio, -ónis, d. perímere, peremptum, a ucide. V. perimez). Jur. Anularea pin prescripțiune a uneĭ procedurĭ civile.
PEREMPȚIUNE s. (JUR.) perimare. (~ unei acțiuni.)

perempțiune dex

Intrare: perempțiune
perempțiune substantiv feminin
  • silabisire: -ți-u-