peregrinațiune definitie

13 definiții pentru peregrinațiune

PEREGRINÁȚIE, peregrinații, s. f. (Rar) Peregrinare. [Var.: peregrinațiúne s. f.] – Din lat. peregrinatio, -onis, fr. pérégrination.
PEREGRINAȚIÚNE s. f. v. peregrinație.
PEREGRINÁȚIE, peregrinații, s. f. (Rar) Peregrinare. [Var.: peregrinațiúne s. f.] – Din lat. peregrinatio, -onis, fr. pérégrination.
PEREGRINAȚIÚNE s. f. v. peregrinație.
PEREGRINÁȚIE, peregrinații, s. f. Călătorie dintr-un loc în altul; peregrinare. În toate aceste peregrinații de durere și umilință e totuși un scop [pentru Șincai]. IORGA, E. II 218. – Variantă: peregrinațiúne (MACEDONSKI, O. IV 7) s. f.
PEREGRINAȚIÚNE s. f. v. peregrinație.
peregrináție (rar) (-re-gri-, -ți-e) s. f., art. peregrináția (-ți-a), g.-d. art. peregrináției; pl. peregrináții, art. peregrináțiile (-ți-i-)
peregrináție s. f. (sil. -gri-, -ți-e), art. peregrináția (sil. -ți-a), g.-d. art. peregrináției; pl. peregrináții, art. peregrináțiile (sil. -ți-i-)
PEREGRINÁȚIE s. v. peregrinare.
PEREGRINÁȚIE s.f. (Liv.) Peregrinare. [Gen. -iei, var. peregrinațiune s.f. / cf. lat. peregrinatio, fr. pérégrination].
PEREGRINAȚIÚNE s.f. v. peregrinație.
PEREGRINÁȚIE s. f. peregrinare. (< fr. pérégrination, lat. peregrinatio)
PEREGRINAȚIE s. peregrinare.

peregrinațiune dex

Intrare: peregrinație
peregrinațiune
peregrinație substantiv feminin
  • silabisire: -gri-, -ți-e