perdiție definitie

11 definiții pentru perdiție

PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.
PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.
PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Pierzanie; desfrînare, desfrîu. După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121.
perdíție (-ți-e) s. f., art. perdíția (-ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (-ți-i-)
perdíție s. f. (sil. -ți-e), art. perdíția (sil. -ți-a), g.-d. art. perdíției; pl. perdíții, art. perdíțiile (sil. -ți-i-)
PERDÍȚIE s. v. corupție.
PERDÍȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen. -iei, var. perdițiune s.f. / < fr. perdition, lat. perditio].
PERDÍȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)
PERDÍȚIE ~i f. rar Stare de degradare morală; decădere. [G.-D. perdiției] /<fr. perdition
*perdițiúne f. (lat. perditio, -ónis). Acțiunea de a perde saŭ de a se perde sufletește: local de perdițiune.
PERDIȚIE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbalare, dezmăț, imoralitate, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.)

perdiție dex

Intrare: perdiție
perdiție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e