PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen. -iei, var. percuțiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi].