perceptor definitie

2 intrări

12 definiții pentru perceptor

PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.
PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: percéptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.
PERCEPTÓR, perceptori, s. m. (În vechea organizare a finanțelor) Funcționar al statului însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. Și-a văzut de gospodărie și de oi; a vîndut brînză, a dat în mîna perceptorului vama și birul, ș-atît. SADOVEANU, B. 75. Perceptorul se înțepeni in mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. O 198. Căpcînii de perceptori se silesc și ne vînd țolicele pentru bir. SP. POPESCU, M. G. 66. – Accentuat și: percéptor.
perceptór (funcționar) s. m., pl. perceptóri
perceptór (fin.) s. m., pl. perceptóri
PERCEPTÓR s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strângător. (~ strângea impozitele.)
PERCEPTÓR s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ◊ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].
PERCEPTÓR s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)
PERCEPTÓR ~i m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur
perceptor m. cel ce strânge impozitele.
*perceptór m. (lat. percéptor, -óris. V. pre-ceptor). Funcționar care percepe birurile.
PERCEPTOR s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strîngător. (~ strîngea impozitele.)

perceptor dex

Intrare: perceptor
perceptor substantiv masculin
Intrare: perceptor
perceptor