percea definitie

2 intrări

15 definiții pentru percea

PERCEÁ s. f. v. percică.
PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pürçek.
PERCEÁ s. f. v. percică.
PERCÍCĂ, percele, s. f. (Reg.) Cârlionț, moț (pe frunte). ♦ Smoc de păr pe fruntea cailor. [Var.: perceá s. f.] – Din tc. pürçek.
PERCÍCĂ, percele, s. f. (Mold.) Zuluf de păr lăsat pe frunte; cîrlionț. Smulge 3 fire de păr din perdea ta. La TDRG. Ilenuțo de la Piatra, Cu perdea retezată, Ce-ai fermecat lumea toată. ALECSANDRI, P. P. 333.
percícă (reg.) s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle, art. percélele
percícă s. f., g.-d. art. percélei; pl. percéle
PERCICA-FÉTEI s. v. părul-fetei.
PERCÍCĂ ~éle f. reg. 1) Smoc de păr lăsat puțin pe frunte; moț. 2) Șuviță de păr care acoperă fruntea unui cal; perciune. /<turc. pürçek
perceá, percéz, vb. I (reg.) 1. a (se) păta, a (se) murdări; a (se) împestrița. 2. (refl.; despre femei) a se farda exagerat.
percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului.
percică f. coama de pe fruntea calului. [Cf. perciune].
percícă f., pl. ele (din *percea, alb. perčé. V. percĭun). Mold. Pop. Pl. Gîțe, coade de păr împletit.
percica-fetei s. v. PĂRUL-FETEI.
Perc/ea, -ean, -ică v. Pîrciu 7.

percea dex

Intrare: percică
percea
percică substantiv feminin
percică
Intrare: Percea
Percea