pepelea definitie

2 intrări

12 definiții pentru pepelea

PEPÉLEA s. m. (Pop.) Om isteț, glumeț și poznaș, care își bate joc de toți. – Din n. pr. Pepelea.
PEPÉLEA s. m. (Pop.) Om isteț, glumeț și poznaș, care își bate joc de toți. – Din n. pr. Pepelea.
!pepélea (poznaș) (pop.) s. m., g.-d. lui pepélea
Pepélea (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Pepélea/Pepélei
pepélea (om isteț, glumeț) s. m.
Pepélea s. pr. m., g.-d. art. lui Pepélea/Pepélei
PEPÉLEA s. art. v. păcală.
Pepelea m. 1. Păcală, considerat mai ales sub raportul inepției și al nevinovăției; 2. reprezentantul popular al spiritului glumeț și malițios totdeodată: șagalnicul Pepelea EM. s’a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb EM. [Slav. PEPELŬ, cenușă: primitiv sinonim cu Cenușotcă, perechea bărbătească a Cenușăresii, deveni la urmă un personaj din sfera lui Păcală].
Pepélea m. (rudă cu vsl. pepelŭ, popelŭ, cenușă; bg. pepel, sîrb. pepelo, rus. pépel; ceh. popel, popela, cenușă, popelka, Cenușăreasa). Un tip ca și Păcală în povestirile populare.
pepelea s. art. v. PĂCALĂ.
PEPELEA, personaj al snoavelor și povestirilor populare românești, întruchipând istețimea, umorul, perspicacitatea ascunse sun o falsă naivitate. Se înrudește cu Păcală.
PEPELEA < sl. пeпeлъ „cenușă”. 1. Pepele (Mar). 2. Pepel/ea (16 A II 95, III 25); diac (Băl I); – scriitor (Sd XI 272); – din Bîrsa (Sd X); – Hireș (Sd VII 364); – Sava (17 A V 313); – Ionașco, mold. 1661 (RI II 142); – țig. (Sd XVI 297; Viciu 16); Pepelești s. 3. Pepeala b. (Sd XVI 296 – 7). 4. Pepelit b. (16 B IV 491). 5. Echivalent: Cenușă, poreclă (Sc) și Cenușear b. (Ard); Cenușăreasa.

pepelea dex

Intrare: pepelea
pepelea substantiv masculin
Intrare: Pepelea
Pepelea