peon definitie

2 intrări

14 definiții pentru peon

PEÓN1, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.
PEÓN2, peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.
PEÓN1, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină, aflat într-o dependență înrobitoare față de moșieri (din cauza datoriilor). [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.
PEÓN2, peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.
peón s. m., pl. peóni
peón s. m., pl. peóni
PEÓN1 s.m. (În America Latină) Muncitor agricol sărac, căzut în semirobie din cauza datoriilor; clăcaș; semiiobag. [Pron. pe-on. / < fr. péon, sp. peon].
PEÓN2 s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte și una lungă. [Pron. pe-on. / < fr. péon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].
PEÓN1 s. m. muncitor agricol sărac din America Latină. (< fr. péon, sp. peon)
PEÓN2 s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lungă și trei scurte. (< fr. péon, lat. paeon, gr. paion)
PEÓN1 ~i m. (în America Latină) Țăran sărac, care muncește cu ziua la un moșier. [Sil. pe-on] /<fr. péon, sp. peón
PEÓN2 ~i m. Picior de vers clasic, format din patru silabe, dintre care una lungă. [Sil. pe-on] /<fr. péon, lat. paeon
peon (pean) (< gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-.
PEON gr. ∏αίων, cf. ∏αιῷν „vindecătorul”, epitetul lui Apollo, sau < etnic ∏αίονες. Peon m-te (17 A III 64), sau cu fonetism mold. e < i, din Pionie.

peon dex

Intrare: peon
peon substantiv masculin
Intrare: Peon
Peon