penumbră definitie

12 definiții pentru penumbră

PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. genei: zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (Pict.) Suprafață slab luminată aflată la confluența luminii cu umbra. – Din fr. pénombre. Cf. umbră.
PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. gener. zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. – Din fr. pénombre. Cf. umbră.
PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă luminată mai puțin intens, cuprinsă între zona de umbră aruncată de un corp pe o suprafață și zona luminată a acelei suprafețe; p. ext. zonă slab luminată; semiobscuritate. Se zăreau oamenii prin penumbra blinda a unei nopți limpezi și calde. DUMITRIU, N. 262. Prin ierbile-aprinse Pe unde trecui, Amurgu-și întinse Penumbrele lui. PORUMBACU, A. 53. Atîrnase peste gîtul sticlei și peste abajur un ziar împăturit în două, așa încît comisia de judecată era într-o penumbră gălbuie. CAMIL PETRESCU, O. II 563. ◊ Fig. Eroul întîmplării povestite e un fel de Barbă-Albastră, ale cărui fapte trecute sînt abia schițate. Tragediile din trecut rămîn în penumbră. IBRĂILEANU, S. 36. 2. (Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. V. clarobscur.
!penúmbră (pe-num-/pen-um-) s. f., g.-d. art. penúmbrei; pl. penúmbre
penúmbră s. f. (sil. mf. pen-) umbră
PENÚMBRĂ s. semiîntuneric, semiobscuritate, (rar) semiumbră. (Stătea în ~.)
PENÚMBRĂ s.f. 1. Zonă incomplet luminată cuprinsă între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (Pict.) Zonă în care lumina se amestecă cu umbra. V. clarobscur. [Cf. fr. pénombre].
PENÚMBRĂ s. f. 1. zonă incomplet luminată, între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (pict.) zonă de trecere între lumină și umbră. (după fr. pénoumbre)
PENÚMBRĂ ~e f. 1) Zonă luminată slab; semiobscuritate; semiîntuneric. 2) Zonă de trecere între lumină și umbră. /<fr. pénombre
penumbră f. 1. Fiz. umbră ce înconjoară umbra propriu-zisă proiectată de un corp; 2. în pictură: trecere dela clar la obscur; 3. starea unui corp slab luminat.
*penúmbră f., pl. e (lat. paene, aproape, și umbra, umbră; fr. pénombre). Fiz. Umbră maĭ slabă pe lîngă umbra maĭ întunecată. Pict. Locu unde întunericu se confundă cu lumina.
PENUMBRĂ s. semiîntuneric, semiobscuritate, (rar) semiumbră. (Stătea în ~.)

penumbră dex

Intrare: penumbră
penumbră substantiv feminin
  • silabisire: pen-