penultim definitie

10 definiții pentru penultim

PENÚLTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.
PENÚLTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care este înaintea celui din urmă, al doilea din urmă. – Din lat. paenultimus.
PENÚLTIM, -Ă, penultimi, -e, adj. Care precedă pe cel din urmă, care este înaintea celui din urmă. Am întîlnit-o... în penultima zi de curse. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. Penultimele frunze s-au scuturat pe-alee. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 63.
!penúltim (pe-nul-/pen-ul-) adj. m., pl. penúltimi; f. penúltimă, pl. penúltime
penúltim adj. m. (sil. mf. pen-) ultim
PENÚLTIM, -Ă adj. De dinaintea celui din urmă. [< lat. paenultimus, cf. fr. pénultième].
PENÚLTIM, -Ă adj. de dinaintea celui din urmă. (< lat. paenultimus)
PENÚLTIM ~ă (~i, ~e) Care precedă pe ultimul; care este al doilea de la urmă. ~a lecție. /<lat. paenultimus
penultim a. înainte de cel din urmă. ║ penultimă f. silaba penultimă a unei vorbe sau a unui vers.
*penúltim, -ă adj. (lat. paenúltimus, d. paene, aproape, și últimus, ultim). Al doilea din urmă. S. f. Gram. Silaba a doŭa din urmă, ca nul în penultim.

penultim dex

Intrare: penultim
penultim adjectiv
  • silabisire: pen-