pentametru definitie

12 definiții pentru pentametru

PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (În versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili și o silabă lungă). – Din ngr. pentámetron, fr. pentamètre.
PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (În versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri egale (doi dactili și o silabă lungă). – Din ngr. pentámetron, fr. pentamètre.
PENTAMÉTRU, pentametri, s. m. (În versificația greacă și latină) Vers de cinci picioare, alcătuit din două emistihuri, fiecare de două picioare și jumătate (doi dactili și o silabă lungă).
pentamétru (-me-tru) s. m., art. pentamétrul; pl. pentamétri, art. pentamétrii
pentamétru s. m. (sil. -tru), art. pentamétrul; pl. pentamétri, art. pentamétrii
PENTAMÉTRU s.m. Vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (În metrica modernă) Vers cu cinci silabe accentuate. [< fr. pentamètre, cf. lat. pentameter, gr. pentametron < pente – cinci, metron – măsură].
PENTAMÉTRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (în metrica modernă) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr. pentamètre, gr. pentametrou)
PENTAMÉTRU ~i m. (în metrica antică) Vers dactilic compus din cinci picioare. [Sil. -tru-] /<ngr. pentámetron, fr. pentametre
pentametru n. vers greco-latin de 5 picioare.
*pentamétru n., pl. e (vgr. pentámetros, d. pénte, cincĭ, și métron, măsură; lat. pentámeter). Un fel de vers compus din cincĭ picĭoare la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ.
pentametru (< gr. πέντε, „cinci” + μέτρον „măsură”), vers format din 5 picioare (1) metrice. În prozodia* greco-latină, p. avea totuși numai 4 dactili* (primii doi, înlocuibili cu spondei*) + două silabe răzlețe, dintre care cea lungă încheia primul hemistih, iar cea scurtă pe al doilea: -UU׀-UU׀׀- ׀-UU׀U.
PENTA- „de cinci ori”. ◊ gr. pente „cinci” > fr. penta-, germ. id., engl. id. > rom. penta-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu cinci fructe; ~centru (v. -centru), adj., cu cinci pinteni; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre elemente florale) dispus pe cinci cicluri; ~coc (v. -coc), adj., care are cinci semințe sau fructe; ~dactil (v. -dactil), adj., s. n., (animal) care are cinci degete; ~decagon (v. deca-, v. -gon2), s. n., poligon plan cu 15 laturi; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu cinci fețe; ~fil (v. -fila), adj., cu cinci frunze; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) care provine din cinci linii parentale; ~gin (v. -gin), adj., care are cinci pistile; sin. pentaginic; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu cinci laturi; ~lof (v. -lof), adj., (despre dinți) cu cinci creste; ~logie (v. -logie2), s. f., asociere simultană a cinci simptome; ~mer (v. -mer), adj., 1. Format din cinci părți sau elemente. 2. (Despre insecte) Cu tarsul divizat în cinci părți; ~merie (v. -merie), s. f., însușirea de a fi pentamer; ~metru (v. -metru1), s. m., vers format din cinci picioare; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are cinci petale; ~pter (v. -pter), adj., (despre fructe) cu cinci aripioare; ~sperm (v. -sperm), adj., cu cinci semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre organe vegetale) dispus pe cinci șiruri longitudinale; ~stil (v. -stil), adj., s. n., 1. s. n., Templu antic cu cinci coloane. 2. adj., (Despre o floare) Care are cinci stile; ~tonie (v. -tonie), s. f., sistem muzical provenit din oligocordie, care cuprinde doar cinci sunete în cadrul octavei și care se organizează în jurul unei terțe mari sau mici; ~valent (v. -valent), adj., care are valența cinci.

pentametru dex

Intrare: pentametru
pentametru substantiv masculin
  • silabisire: -tru