pensula definitie

2 intrări

21 definiții pentru pensula

PENSULÁ, pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă.
PÉNSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel.
PENSULÁ, pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă.
PÉNSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel.
PÉNSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr prins într-o coadă (scurtă) de lemn sau de metal, servind la întinderea vopselelor, a lacurilor etc. pe o suprafață sau la îndepărtarea prafului de pe o suprafață. V. penel. Dacă greșeai, lucrătoarele și lucrătorii te spoiau cu pensula pe nas și te certau. PAS, Z. I 270. Flacăra mistuiește lucrările pensulei, tîlharii jăfuiesc comorile, dar cînticul scapă în veci cu viață și se strecoară printre oameni. ODOBESCU, S. I 184.
pensulá (a ~) vb., ind. prez. 3 pensuleáză
pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule
pensulá vb., ind. prez. 1 sg. pensuléz, 3 sg. și pl. pensuleáză
pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule
PÉNSULĂ s. (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)
PENSULÁ vb. I. tr. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă].
PÉNSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].
PENSULÁ vb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă)
PÉNSULĂ s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel)
pénsulă (pénsule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel.
A PENSULÁ ~éz tranz. 1) (suprafețe) A vopsi cu pensula. 2) (părți afectate ale organismelor) A badijona cu un dezinfectant, folosind o pensulă specială. /Din pensulă
PÉNSULĂ ~e f. Instrument de vopsit sau de colorat, constând dintr-un smoc de păr sau din fire sintetice, prins într-o coadă (de lemn, de metal etc.). /<germ. Pinsel
pensulă f. penel. [Nemț. PINSEL].
*pénsulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus și -illum, de unde și fr. pinceau, a. î.). Condeĭ, penel, periuță de văpsit orĭ de pictat. V. bidinea.
*pensuléz v. tr. (d. pensulă; germ. pinseln). Ung o rană, maĭ ales amigdalele gîtuluĭ, cu un pomătuf de vată muĭat în tinctură de ĭod ș. a. V. încondeĭez.
PENSULĂ s. (reg.) meciuc, meseleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)

pensula dex

Intrare: pensulă
pensulă substantiv feminin
Intrare: pensula
pensula verb grupa I conjugarea a II-a