pensiune definitie

12 definiții pentru pensiune

PENSIÚNE, pensiuni, s. f. 1. Întreținere constând din locuință și masă (sau numai din masă) pe care cineva o primește (într-o casă particulară) în schimbul unei sume de bani dinainte stabilite; spec. găzduirea elevilor într-un pension. ♦ P. ext. (Concr.) Sumă de bani care se plătește cuiva care acordă găzduire completă sau numai masă; spec. sumă de bani care se plătea într-un pension pentru întreținerea unui elev. 2. (Concr.) Casă, restaurant în care se oferă cuiva, în schimbul unei sume de bani, găzduire completă sau numai masă. ♦ Pensiune turistică = unitate de cazare a turiștilor în general de dimensiuni mici, care asigură și servirea mesei (de obicei pentru turismul de weekend sau de sejur), amplasată în locuințe particulare sau în clădiri special amenajate. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pension.
PENSIÚNE, pensiuni, s. f. 1. Întreținere constând din locuință și masă (sau numai din masă) pe care cineva o primește cu regularitate în schimbul unei sume de bani dinainte stabilite; spec. găzduirea elevilor într-un pension. ♦ P. ext. (Concr.) Sumă de bani care se plătește cuiva care acordă găzduire completă sau numai masă; spec. sumă de bani care se plătea într-un pension pentru întreținerea unui elev. 2. (Concr.) Casă, restaurant în care se oferă cuiva, în schimbul unei sume de bani, găzduire completă sau numai masă. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pension.
PENSIÚNE, pensiuni, s. f. Întreținere, constînd din locuință și masă, pe care o primește cineva într-o casă particulară, în schimbul unei sume de bani; casă în care se dă unei persoane străine găzduire completă sau numai masă. Acuma știu de ce nu se mai oprește autobusul la pensiunea Weber. SEBASTIAN, T. 25.
pensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. pensiúnii; pl. pensiúni
pensiúne (întreținere, restaurant) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pensiúnii; pl. pensiúni
PENSIÚNE s.f. 1. Întreținere (locuință și masă) primită de cineva într-o casă particulară în schimbul unei sume de bani; (concr.) casă-restaurant în care se dă o asemenea întreținere. 2. V. pensie. [Pron. -si-u-. / < fr. pension].
PENSIÚNE s. f. întreținere (locuință și masă) primită de cineva (într-o casă particulară) în schimbul unei sume de bani. (< fr. pension)
PENSIÚNE ~i f. 1) Asigurare cu adăpost și hrană (sau numai cu hrană) în schimbul unei plăți. 2) Local unde se acordă o astfel de asigurare. 3) Plată pentru o asemenea asigurare. [Sil. -si-u-] /<fr. pension
pensi(un)e f. 1. sumă de bani ce se dă pentru locuință, hrană; 2. locul unde cineva e găzduit și ospătat, pe un preț determinat; 3. sumă anuală plătită de Stat sau de un particular vechilor funcționari ieșiți cu onoare din serviciu.
*pensiúne f. (fr. pension, d. lat. pensio, -ónis, plată, d. péndere, pensum, a cîntări, a plăti; rus. pénsiĭa. V. păs, apes, pendent). Sumă maĭ mică de cît leafa și pe care statu (saŭ și o societate particulară) o plătește în fiecare lună funcționarilor ĭeșițĭ cu onoare din serviciŭ (ob. pénsie, după rus.). Sumă care se plătește într’o casă ca să fiĭ găzduit și ospătat saŭ într’un liceŭ particular pentru întreținerea unuĭ elev. Casă în care poțĭ fi primit în gazdă și ospătat pe banĭ.
meníu-pensiúne s. n. Meniu oferit celor care iau masa într-un restaurant în regim de pensiune ◊ „O reclamă-invitație, cât ușa la un local piteștean: «Restaurantul lacto-vegetarian vă oferă următorul meniu-pensiune, compus din felul I, supă sau ciorbă; felul II, mâncare; felul III, desert».” R.l. 19 VIII 73 p. 5. ◊ „Inițiativa servirii meniurilor-pensiune pentru elevi, experimentată inițial la un singur restaurant, s-a extins cu repeziciune.” I.B. 11 II 75 p. 1 (din meniu + pensiune)
restauránt-pensiúne s. n. Restaurant cu specific de pensiune ◊ „Unele restaurante-pensiune refuză să servească elevilor masa de prânz.” I.B. 20 X 69 p. 1; v. și ceainărie-cofetărie (din restaurant + pensiune)

pensiune dex

Intrare: pensiune
pensiune substantiv feminin
  • silabisire: -si-u-