PENSIOÁRĂ, pensioare, s. f. Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară.

PENSIOÁRĂ, pensioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară.

PENSIOÁRĂ, pensioare, s. f. Diminutiv al lui pensie; pensie mică. A rămas văduvă de tînără cu o pensioară de la bărbat și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată îngriji de copil. CARAGIALE, O. II 335.

pensioáră (-si-oa-) s. f., g.-d. art. pensioárei; pl. pensioáre

pensioáră s. f. (sil. -si-oa-), g.-d. art. pensioárei; pl. pensioáre