pensă definitie

2 intrări

15 definiții pentru pensă

PENSÁ, pensez, vb. I. 1. Tranz. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. Tranz. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. 3. Tranz. și refl. A(-și) smulge fire de păr, de obicei din sprâncene, cu penseta. – Din fr. pincer.
PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince.
PENSÁ, pensez, vb. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca (și a strânge), a scoate, a smulge ceva cu pensa (1). 2. A face pense (2) la un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pincer.
PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince.
PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mică unealtă de metal, compusă din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfeci, întrebuințată în medicină și în tehnică pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi prinse cu mîna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la unul sau la ambele capete, care reduce o porțiune din lărgimea stofei, dînd hainei forma dorită.
pensá (a ~) vb., ind. prez. 3 penseáză
pénsă s. f., g.-d. art. pénsei; pl. pénse
pensá vb., ind. prez. 1 sg. penséz, 3 sg. și pl. penseáză
pénsă s. f., g.-d. art. pénsei; pl. pénse
PENSÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A apuca și a strânge cu pensa (pielea, un organ etc.). 2. A smulge (sprincenele) cu penseta. 3. A face pense (2). [< fr. pincer].
PÉNSĂ s.f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe unite la unul dintre capete, care servește pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. Cută interioară la o haină, făcută pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. Extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. [< fr. pince < pincer – a prinde, a strânge].
PENSÁ vb. tr. 1. (med.) a apuca și a strânge cu pensa. 2. a smulge (sprâncenele) cu penseta. 3. a face pense (2). (< fr. pincer)
PÉNSĂ s. f. 1. mic instrument de metal din două brațe unite la unul dintre capete, pentru a prinde obiecte de dimensiuni mici, marginile unei răni etc. 2. cută interioară la o haină, pentru a o fasona într-un anumit fel. 3. extremitatea cleștilor racilor, homarilor sau ale scorpionilor. (< fr. pince)
A PENSÁ ~éz tranz. 1) (mai ales fire de păr de pe unele porțiuni ale corpului) A smulge cu pensa. 2) (obiecte de îmbrăcăminte) A înzestra cu pense. /<fr. pincer
PÉNSĂ ~e f. 1) Instrument de metal format din două brațe unite la unul dintre capete, folosit pentru apucarea obiectelor care nu pot fi (sau nu trebuie) luate cu mâna. 2) Cută interioară făcută la o haină pentru a-i diminua dimensiunile și a-i da o anumită formă. /<fr. pince

pensă dex

Intrare: pensă
pensă substantiv feminin
Intrare: pensa
pensa verb grupa I conjugarea a II-a