penitent definitie

10 definiții pentru penitent

PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face penitență (1); pocăit. 2. Adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.
PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios care se supune penitenței (1). 2. Adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. – Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.
PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s. m. și f. Persoană care face penitență; cel care se căiește de păcate; pocăit. Mîinile iertării... se împreunară pe capul penitentei. GALACTION, O. I 203.
penitént adj. m., s. m., pl. peniténți; adj. f., s. f. peniténtă, pl. peniténte
penitént s. m.. adj. m., pl. peniténți; f. sg. peniténtă, pl. peniténte
PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens].
PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens)
PENITÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană supusă unei penitențe. /<fr. pénitent, lat. poenitens, ~ntis
penitent a. 1. care se căiește; 2. care face penitență.
*penitént, -ă adj. (lat. páenitens, -éntis; fr. pénitent). Care face penitență, care se căĭește de păcate: un om penitent. Dedicat penitențeĭ: vĭață penitentă. S. m. și f. Un penitent.

penitent dex

Intrare: penitent (adj.)
penitent adjectiv
Intrare: penitent (s.m.)
penitent substantiv masculin