penitenciar definitie

16 definiții pentru penitenciar

PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.
PENITENCIÁR, -Ă, penitenciari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Închisoare. 2. Adj. Care se referă la închisoare, care aparține închisorii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. pénitencier.
PENITENCIÁR, penitenciare, s. n. Închisoare. Într-o zi jandarmii îl suiră pe Adam într-o căruță... și-l duseră la penitenciar, la oraș. DUMITRIU, P. F. 53. Băiatul portarului de la penitenciarul din orașul lor... concurentul la premiul întîi, fusese invitat la masă. C. PETRESCU, C. V. 98. Era de douăzeci și opt de ani și cunoștea aproape toate penitenciarele din țară. VLAHUȚĂ, O. A. I 146. – Pronunțat: -ci-ar.
penitenciár1 (-ci-ar) adj. m., pl. pentienciári; f. penitenciáră, pl. penitenciáre
penitenciár2 (-ci-ar) s. n., pl. penitenciáre
penitenciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. penitenciári; f. sg. penitenciáră, pl. penitenciáre
penitenciár s. n. (sil. -ci-ar), pl. penitenciáre
PENITENCIÁR s. v. închisoare.
PENITENCIÁR, -Ă adj. Referitor la penitenciar, de penitenciar. [< fr. pénitentiaire].
PENITENCIÁR s.n. Închisoare. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. pénitencier].
PENITENCIÁR, -Ă I. adj. referitor la penitenciar (II). II. s. n. închisoare. (< fr. pénitentiaire, /II/ pénitencier)
PENITENCIÁR1 ~e n. Instituție corecțională în care își ispășesc pedeapsa persoane private de libertate; închisoare; pușcărie. [Sil. -ci-ar] /<fr. pénitencier
PENITENCIÁR2 ~ă (~i, ~e) Care ține de închisori; propriu închisorilor. /<fr. pénitencier
penitenciar n. casă de detențiune cu scopul de a reforma educațiunea morală a deținuților: penitenciarul dela Ocna, Telega și Văcărești.
*penitenciár, -ă adj. (fr. péntentiaire [adj.] și infl. de ortografia luĭ pénitencier [subst.], penitenciar, d. pénitence, penitență). Penitențiar, relativ la penitenciare: regimu penitenciar. Penitenciar n., pl. e (fr. pénitencier). Închisoare făcută ca să-ĭ aducă pe deținuțĭ la penitență, închisoare (gros) în general.
PENITENCIAR s. arest, închisoare, ocnă, pușcărie, temniță, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dobă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~?)

penitenciar dex

Intrare: penitenciar
penitenciar adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -ci-ar