peninsulă definitie

16 definiții pentru peninsulă

PENÍNSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. – Din lat. peninsula, fr. péninsule.
PENÍNSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pământ care înaintează adânc în mare ca o prelungire a uscatului, rămânând înconjurată din trei părți de apă. – Din lat. peninsula, fr. péninsule.
PENÍNSULĂ, peninsule, s. f. Întindere de pămînt care înaintează în mare ca o prelungire a continentului, rămînînd înconjurată din trei părți de apă. Peninsula Balcanică.
*Arábică (Península ~) s. propriu f., g.-d. Penínsulei Arábice
!penínsulă (pe-nin-/pen-in-) s. f., g.-d. art. penínsulei; pl. penínsule
penínsulă s. f. (sil. mf. pen-) insulă
PENÍNSULĂ s. (GEOGR.) (înv.) sul.
PENÍNSULĂ s.f. Întindere mare de pământ care înaintează în mare, fiind înconjurată din trei părți de apă. [< lat. peninsula, fr. péninsule].
PENÍNSULĂ s. f. întindere de pământ care înaintează în mare. (< fr. péninsule, lat. paeninsula)
PENÍNSULĂ ~e f. Porțiune de uscat care înaintează adânc în mare, fiind scăldată de apă din trei părți. /<lat. peninsula, fr. péninsule
balcanică (Peninsula) f. coprinde România, Bulgaria, Rumelia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Grecia și Turcia. Prin tractatul din Versailles (1919), România, Serbia și Grecia și-au văzut teritoriile și populațiile mai mult de cât îndoite în detrimentul Bulgariei, Turciei și fostului imperiu austro-ungar. Bosnia, Herțegovina și Muntenegru fac azi parte din regatul iugo-slav.
peninsulă f. țară înconjurată de mare, afară de o parte unde se împreună cu continentul: peninsula iberică, pirineică, balcanică.
*penínsulă f., pl. e (lat. paeninsula, d. paene, aproape, și insula, insulă). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă afară de o singură parte care o unește c’un pămînt maĭ mare, ca Spania, Italia, Moreĭa, Crimeĭa ș. a. V. istm.
PENINSULĂ s. (GEOGR.) (înv.) sul.
PIRINEICĂ, Peninsula ~ v. Iberică, Peninsula ~.
SCANDINAVIA, Peninsula Scandinavă, peninsulă în NV Europei, între Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Norvegiei și Oc. Arctic. Delimitată de uscat printr-o linie care unește G. Botnic cu M. Barents; 749,8 mii km2 (cea mai mare peninsulă a Europei). Țărmurile de V și de N sunt înalte, abrupte, crestate de numeroase fiorduri, iar cele de S și de E sunt joase. Partea de V este ocupată de Alpii Scandinavici (alt. max. vf. Glittertind, 2.481 m), care se întind paralel cu țărmul. În S se află o câmpie și pod. Småland. Urme bine păstrare ale glaciației cuaternare. Climă subpolară în N, umedă și moderată în V, și temperată în rest, cu caractere continentale în E. Rețea hidrografică bogată cu râuri scurte, dar cu debit bogat și cădere mare. Numeroase lacuri tectonice și glaciare. Ghețari în zona înaltă. Păduri de conifere, în SV în amestec cu foioase; în N (Laponia) vegetație de tundră. În S. se află Suedia, Norvegia și o parte din Finlanda.

peninsulă dex

Intrare: peninsulă
peninsulă substantiv feminin
  • silabisire: pen-
Intrare: Peninsula Arabică
Peninsula Arabică substantiv propriu feminin articulat