peniță definitie

16 definiții pentru peniță

PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pană1; penișoară. 2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau fixată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum). – Pană1 + suf. -iță.
PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pană1; penișoară. 2. Placă de metal, mică și concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau fixată la un toc sau stilou, folosește pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum și verticillatum). – Pană1 + suf. -iță.
PENÍȚĂ, penițe, s. f. 1. Mică placă concavă de metal terminată cu un vîrf despicat, care adaptată la un toc se folosește pentru a scrie cu cerneală. Nu cu penița, Cu ascuțișul coasei îmi scriu poemele sălbatice. BENIUC, V. 30. Îi scîrțîie penița pe hîrtie. SADOVEANU, B. 33. La ceasul douăsprezece, așeză tocul pe suportul unde mai așteptau o jumătate de duzină, cu penițele proaspăt schimbate. C. PETRESCU, C. V. 143. 2. Diminutiv al lui pană1 (I). V. fulg. Corbul îi zise: ține penița asta, voinicule, și cînd vei gîndi la mine, eu voi fi la tine. ISPIRESCU, L. 43. 3. Plantă erbacee, cu flori alburii, dispuse în verticile care formează spice și care crește prin apele adînci, stătătoare sau care curg lin (Myriophyllum spicatum și Myriophyllum verticillatum); prisnel, vîsc-de-apă.
!peníța-bungeácului (plantă) s. f. art., g.-d. art. peníței-bungeácului
peníță s. f., g.-d. art. peníței; pl. peníțe
peníța-bungeácului s. f.
peníță s. f., g.-d. art. peníței; pl. peníțe
PENÍȚĂ s. (BOT.; Myriophyllum spicatum și verticillatum) (reg.) brădiș, prisnel, prusten, mălura-bălții, vâsc-de-apă.
PENÍȚĂ s. v. colilie, penișoară.
PENÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pană) 1) Lamă mică concavă de metal, cu vârf ascuțit și despicat, care, fixată la un toc și muiată în cerneală, servește la scris. ~ de aur.Ce-i scris cu ~a nu tai cu bărdița ce e scris, scris rămâne. 2) Plantă erbacee cu frunze penate, capilare și cu flori alburii, care crește în apele stătătoare; vâsc-de-apă. /pană + suf. ~iță
peniță f. 1. pană de scris; 2. plantă cu florile alburii dispuse în spice (Myriophyllum spiccatum).
peníță f., pl. e (dim. d. pană, peană). Lamelă metalică supțire cu care, după ce se întinge în cerneală, se scrie, astăzĭ în locu vechiĭ pene de gîscă (inventată de Francezu Thévenot și industrializată de Englezu Wise pe la 1790. Dar adevărata eĭ răspîndire a început la 1832). Colilie, o plantă. Altă plantă, numită și mălura bălțiĭ și prisnel (myriophyllum [spicatum și verticillatum]), care face florĭ albicĭoase dispuse în spice și crește pin apele stătătoare adîncĭ.
prisnél, prîsnél și (Vc.) spîrnél și (Trans.) prísten și prístene n., pl. e (sîrb. pršijen, vertebră, ceh. presien, prisnel, d. vsl. prensti, a toarce). Feru rătund care mărginește făcău sus și jos. La fusu moriĭ, partea în care se prind dințiĭ roateĭ (V. tîrcol). Rotiță pusă la capătu de jos al fusuluĭ ca să-ĭ dea maĭ multă forță la învîrtire (volant). Prîsnel (nord), fus foarte mic. Titirez. Fig. Om ĭute, om ager. Est. O plantă numită și peniță (Vezĭ-o). – Și zbîrnel (ChN. I, 199).
PENIȚĂ s. (BOT.; Myriophyllum spicatum și verticillatum) (reg.) brădiș, prisnel, prusten, mălura-bălții, vîsc-de-apă.
peniță s. v. COLILIE. PENIȘOARĂ.
PENÍȚĂ (< pană) s. f. 1. Diminutiv al lui pană1 (1). 2. Obiect format dintr-o placă mică și concavă de metal, cu vârf ascuțit și despicat, care se montează la un toc (stilou) și folosește pentru a scrie cu cerneală. Printre strămoșii p. figurează cele descoperite la Pompei și confecționate din bronz și cele medievale din aur, argint și bronz. P. modernă este inventată de germanul A. Senefelder, la sfârșitul sec. 18, care a folosit oțelul elastic. Începe să fie produsă industrial din 1830, în Marea Britanie. Se fabrică în special din oțel inoxidabil, iar în vârful din metal dur (de obicei iridiu). ♦ Tehnică a desenului în cerneală sau tuș, folosită în special pentru schița rapidă, pentru desenul de expresivitate și de viziune picturală.

peniță dex

Intrare: peniță
peniță substantiv feminin
Intrare: penița-bungeacului
penița-bungeacului substantiv feminin articulat (numai) singular