peni definitie

10 definiții pentru peni

PÉNI, peni, s. m. Monedă divizionară engleză, care valorează a douăsprezecea parte dintr-un șiling sau a suta parte dintr-o liră. – Din engl. penny.
péni s. m., pl. péni
PENÍ vb. v. jumuli.
PÉNI s.m. v. penny.
PÉNI pl. /pence/ s. m. monedă divizionară engleză, a 12-a parte dintr-un șiling (până în 1971), (astăzi) a suta parte dintr-o liră sterlină. (< engl. penny)
A PENÍ ~ésc tranz. reg. 1) (păsări) A lipsi de pene și de fulgi prin smulgere; a jumuli. 2) (pene de păsări) A pregăti pentru întrebuințare (umplerea pernelor, plapumelor, saltelelor etc.) rupând puful de pe cotor. 3) fam. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a chelfăni; a scărpina; a scărmăna; a pieptăna; a țesăla. ◊ ~ (de bani) a lipsi (de bani); a stoarce (de bani); a jumuli; a jefui; a escroca. /Din pană
A SE PENÍ mă penésc intranz. reg. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate; a se pieptăna. /Din pană
PÉNI ~ m. Monedă divizionară engleză, egală cu a suta parte dintr-o liră sterlină. /<engl. penny
peni vb. v. JUMULI.
PENI- „pană, penat”. ◊ L. penna „pană” > fr. penni-, engl. id. > rom. peni-. □ ~form (v. -form), adj., (despre limb) în formă de pană; ~nerv (v. -nerv), adj., cu nervuri penate.

peni dex

Intrare: peni (verb)
peni verb
Intrare: peni (pref.)
peni pref.
Intrare: peni (subst.)
peni subst. substantiv masculin