penetrație definitie

13 definiții pentru penetrație

PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează; penetranță. 2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulație în spațiu. ◊ Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate. – Din fr. pénétration.
PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează; penetranță. 2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulație în spațiu. ◊ Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate. – Din fr. pénétration.
PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. Pătrundere, întrepătrundere. ♦ Adîncimea măsurată de la suprafața unui corp, în care pătrunde un alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe; suprafața sau linia obținută prin această intersecție.
penetráție (-ne-tra-ți-e) s. f., art. penetráția (-ți-a), g.-d. art. penetráției; pl. penetráții, art. penetráțiile (-ți-i-)
penetráție s. f. (sil. -tra-ți-e), art. penetráția (sil. -ți-a), g.-d. art. penetráției; pl. penetráții, art. penetráțiile (sil. -ți-i-)
PENETRÁȚIE s. v. penetranță.
PENETRÁȚIE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere.
PENETRÁȚIE s.f. Pătrundere, străbatere, penetrare. ♦ Adâncimea până la care poate pătrunde un corp în alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe. [Gen. -iei, var. penetrațiune s.f. / cf. fr. pénétration, lat. penetratio].
PENETRÁȚIE s. f. 1. penetrare, pătrundere, străpungere. ♦ arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare. ◊ întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță (1). 2. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă. 3. (fig.) perspicacitate. (< fr. pénétration, lat. penetratio)
PENETRÁȚIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Arteră de ~ arteră de circulație care face legătura între o localitate și împrejurimile ei. 2) Adâncime până la care pătrunde un corp în altul. [G.-D. penetrației] /<fr. pénétration
*penetrațiúne f. (lat. penetrátio, -ónis). Pătrundere: puterea de penetrațiune a unuĭ obuz. Fig. Sagacitate, perspicacitate. Penetrațiune pacifică a unuĭ stat într’altu, cîștigarea influențeĭ politice pe nesimțite. – Și -áție.
PENETRAȚIE s. (FIZ.) pătrundere, penetranță.
penetrație s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBATERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE.

penetrație dex

Intrare: penetrație
penetrație substantiv feminin
  • silabisire: -tra-ți-e