pembe definitie

11 definiții pentru pembe

PEMBÉ s. n., adj. invar. (Înv.) 1. Culoare roșu-deschis sau roz. 2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦ Fig. (Fam.) Excentric, extravagant. – Din tc. pembe.
PEMBÉ s. n., adj. invar. (Înv.) 1. Culoare roșu-deschis sau roz. 2. Adj. invar. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦ Fig. (Fam.) Excentric, extravagant. – Din tc. pembe.
PEMBÉ adj. invar. (Turcism învechit) Roșu-deschis roz. V. trandafiriu. Marea de spice galbene era mîncată, pe alocuri, de mici cîmpuri intrate în stăpînirea florilor de cicoare albastră, în a garofițelor pembe și în a mușețelului galben și alb. MACEDONSKI, O. III 14. Frumoase farfurii: cu chenar dublu, unul conabiu lat pe muche și altul pembe îngust pe buză. CARAGIALE, M. 27. ◊ (Substantivat) Cerul într-acolo lua foc; dintre nori, izbucneau viitori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.
pembé1 (înv.) adj. invar.
pembé2 (înv.) s. n., art. pembéul
pembé adj. invar., s. n.
PEMBÉ adj. v. roz, trandafiriu.
pembé adj. – Roz, trandafiriu. Tc. pembe, din per. pämbä „bumbac” (Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1617; Ronzevalle 60), cf. pambriu și ngr. πεμπέ, sb. pembe.
pembè adv. 1. roz, trandafiriu: fermenea de croazea pembe FIL.; 2. fig. și fam. bizar: gust pembe să se dea în dulap. [Turc. PEMBÉ, lit. de coloarea bumbacului; pentru sensul figurat, cf. fistichiu].
pembé adj. fix, și pembíŭ, -íe (turc. penbe, pop. pembe, pembiŭ, d. pers. pembe, bumbac. V. bumbac). Roș deschis, ca florile bumbaculuĭ (fr. rose): o rochie pembie. Gust pembe saŭ pembiŭ, gust fistichiŭ, extravagant. – Rar și pimbíŭ (Mold. nord).
pembe adj. v. ROZ. TRANDAFIRIU.

pembe dex

Intrare: pembe
pembe adjectiv invariabil substantiv neutru