pelincă definitie

13 definiții pentru pelincă

PELÍNCĂ, pelinci, s. f. (Reg.) Scutec. ◊ Expr. A ieși (sau a fi scos) din pelinci = a depăși vârsta alăptării; p. ext. a fi foarte tânăr, fără experiență. ♦ Pelincile-Domnului = turte subțiri și rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr și presărate cu miez de nucă, tradiționale la unii creștini în ajunul Crăciunului. – Din magh. pelenka, ucr. pelinka.
PELÍNCĂ, pelinci, s. f. (Reg.) Scutec. ◊ Expr. A ieși (sau a fi scos) din pelinci = a depăși vârsta alăptării; p. ext. a fi foarte tânăr, fără experiență. ♦ Pelincile Domnului = turte subțiri și rotunde din aluat nedospit, îndulcite cu miere sau cu zahăr și presărate cu miez de nuci, tradiționale la unii creștini în ajunul Crăciunului. – Din magh. pelenka, ucr. pelinka.
PELÍNCĂ, pelinci, s. f. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Bucată de pînză subțire în care se înfașă copiii mici. scutec. Să-mi speli copilul și pelincile lui. SBIERA, P. 291. [Copilul] ți-l dau cu albie, cu pelinci, cu tot ce-i trebuie. ȘEZ. IV 230. ◊ Expr. (Despre copiii mici) A ieși (sau a îi scos) din pelinci = a depăși, a trece de vîrsta alăptării. Copiii... au ieșit acuma din pelinci și au început a se tîrîi dintr-un loc într-altul. La TDRG. 2. Compus: pelincile-domnului = turte subțiri și rotunde, îndulcite cu miere sau cu zahăr. Ciupiră din «pelincile-domnului», turte cu miere și miez de nucă. SADOVEANU, O. II 126. – Pl. și: (învechit) pelince (RUSSO, O. 90).
pelíncă (scutec) (reg.) s. f., g.-d. art. pelíncii; pl. pelínci
!pelíncile-Dómnului (prăjitură) s. f. pl. art.
pelíncă s. f., g.-d. art. pelíncii; pl. pelínci
pelíncile-Dómnului s. f. pl.
PELÍNCĂ s. v. cârpă, scutec.
pelíncă (pelínci) s. f. – (Mold.) Scutec. Sl. pelenica, peleno „fașă” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. slov. plênica, rus. pelenka, mag. pelenka.
PELÍNCĂ ~ci f. reg. Bucată de țesătură folosită pentru înfășarea sugarilor; scutec. ◊ A ieși din ~ci a) a depăși vârsta când trebuie înfășat; b) a fi foarte tânăr, fără experiență. /<ung. pelenka, ucr. pelinka
pelincă f. Mold. 1. fașă (de prunci): copilandru abia scos din pelinci AL.; 2. pl. turte de Crăciun («fașele lui Hristos»). [Rus. PELENKA].
pelíncă f., pl. ĭ (rus. pelënka, dim. d. pelená, scutec: ung. pelenka). Est. Scutec.
pelincă s. v. CÎRPĂ. SCUTEC.

pelincă dex

Intrare: pelincă
pelincă substantiv feminin
Intrare: pelincile-Domnului
pelincile-Domnului substantiv feminin articulat (numai) plural