pelerin definitie

14 definiții pentru pelerin

PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.
PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.
PELERÍN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj; peregrin. V. hagiu. El era numai un pelerin strein. C. PETRESCU, R. DR. 215. ◊ (Poetic) Ca pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.
pelerín (călător la locuri sfinte) s. m., pl. peleríni
pelerín s. m., pl. peleríni
PELERÍN s. (BIS.) (rar) peregrin, (înv.) strainic. (~ la un loc considerat sfânt.)
PELERÍN s. v. peregrin.
PELERÍN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].
PELERÍN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin)
PELERÍN ~i m. Persoană care face un pelerinaj. /<fr. pelerin
pelerin m. cel ce călătorește din pietate la un loc de închinăciune.
*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.
PELERIN s. (BIS.) (înv.) peregrin, strainic. (~ la un loc considerat sfînt.)
pelerin s. v. PEREGRIN.

pelerin dex

Intrare: pelerin
pelerin substantiv masculin