pelecan definitie

17 definiții pentru pelecan

PELECÁN s. m. v. pelican.
PELICÁN, pelicani, s. m. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu pene albeçiocul lung și puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, în care se adună peștii cu care se hrănește; babiță (Pelecanus onocrotalus). [Var.: (înv.) pelecán s.m] – Din ngr. pelekán, lat. pelecanus, fr. pélican.
PELECÁN s. m. v. pelican.
PELICÁN, pelicani, s. m. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung și puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, în care adună peștii cu care se hranește; babiță (Pelecanus onocrotalus). [Var.: pelecán, s. m.] – Din ngr. pelekán, lat. pelicanus, fr. pélican.
PELICÁN, pelicani, s. m. Pasăre mare, cu ciocul lung și încovoiat la vîrf și cu un sac elastic sub maxilarul inferior în care adună peștii cu care se hrănește; trăiește în regiuni mai calde pe malul mărilor, al rîurilor și în jurul bălților; la noi în Delta Dunării formează colonii (Pelecanus onocrotalus); babiță. Am întrebat pe un pescar ce puteau fi acele paseri care zbor așa de puternic și de sprinten. Erau pelicani. SADOVEANU, O. A. II 197. Cea mai mare pasăre notătoare cunoscută romînilor este pelicanul, numit în unele locuri încă și babiță. MARIAN, O. II 400.
pelicán s. m., pl. pelicáni
pelicán s. m., pl. pelicáni
PELICÁN s. (ORNIT.) 1. (Pelecanus onocrotalus) babiță, (reg.) babă, baboșă, batcă, gușată, (înv.) nesăturat. 2. pelican creț (Pelecanus crispus) = (reg.) babiță creață.
PELICÁN s.m. Pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior; (pop.) babiță. [< fr. pélican, lat. pelicanus].
PELICÁN s. m. pasăre palmipedă cu ciocul lung și cu un sac elastic sub maxilarul inferior. (< fr. pélican, lat. pelicanus, gr. pelekan)
pelicán (pelicáni), s. m. – Pasăre mare acvatică (Pelecanus onocrotalus). – Var. înv. pelecan. Mr. pilican „barză”. Mgr. πελεϰάν (Tiktin).
PELICÁN ~i m. Pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu penaj alb, având cioc lung și gros, sub care se află o pungă, unde își depozitează hrana. /<ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pélican
pelican m. babiță, pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, cu ciocul larg și cu ezofagul dilatat în formă de pungă pentru păstrarea alimentelor (Pelecanus onocrotalus): pelicanul e mâncăcios, sboară și înnoată foarte bine.
pelecán, V. pelican.
*pelicán m. (lat. pelicánus și pelecánus, vgr. pelekán, -ános). O pasăre palmipedă maĭ mare de cît lebăda, cu penele albe bătînd puțin în roș și cu cĭocu foarte mare și lat (pop. bábiță saŭ batcă). – În biblia d. 1688 pelecan (după ngr.). – Pelicanu se hrănește cu peștĭ marĭ pe care-ĭ prinde în apele neadîncĭ (unde obișnuĭește să trăĭască) mînîndu-ĭ spre mal cu un cîrd întreg de tovarășĭ. El are un miros neplăcut de pește. V. neĭasită.
PELICAN s. (ORNIT.) 1. (Pelecanus onocrotalus) babiță, (reg.) babă, baboșă, batcă, gușată, (înv.) nesăturat. 2. pelican creț (Pelecanus crispus) = (reg.) babiță creață.
PELICÁN (< ngr., fr., lat.) s. m. Gen de păsări migratoare, ihtiofage, din ordinul pelecaniforme, răspândite în ținuturile tropicale și temperate din Asia, Africa, S Europei și America. În România se întâlnesc: p. comun = pasăre lungă de c. 1,40-1,80 m, cu anvergură de 2,7-3,3 m, cu penaj alb, marginea aripilor neagră și cu cioc lung și puternic, sub care se află o pungă de piele galbenă și elastică în care adună peștii ce-i servesc drept hrană (Pelecanus onocrotalus); bun înotător; zboară cu ușurință pe distanțe lungi; trăiește în stoluri și clocește în colonii în Delta Dunării(unde se află cele mai importante colonii de p. din Europa); este ocrotit de lege; sin. babiță; p. creț = p. asemănător cu primul, ceva mai mare, cu marginea aripilor gri-albicioasă, cu pene crețe pe ceafă, ocrotit prin lege (Pelecanus crispus); babiță creață.

pelecan dex

Intrare: pelican
pelecan
pelican substantiv masculin