pelagră definitie

13 definiții pentru pelagră

PELÁGRĂ, pelagre, s. f. Boală provocată de lipsa din alimentație a unor vitamine și proteine, care se manifestă prin inflamația pielii, plăgi pe corp, tulburări gastrice și nervoase etc. – Din fr. pellagre.
PELÁGRĂ, pelagre, s. f. Boală provocată de lipsa din alimentație a unor vitamine și proteine, care se manifestă prin inflamația pielii, plăgi pe corp, tulburări gastrice și nervoase etc. – Din fr. pellagre.
PELÁGRĂ s. f. Boală produsă de lipsa din alimentație a vitaminei PP și caracterizată prin inflamația pielii, tulburări gastrice, nervoase și psihice. Mălaiul mirosea a moarte și pelagră. VINTILĂ, O. 37. Uitați-vă la 11 ninile mele, au început a se jupui. Știți ce înseamnă asta: pelagră!.. Pelagra aduce nebunie și nebunia aduce moarte. STANCU, D. 127. Ce măsuri a luat pentru combaterea paludismului și pelagrei? C. PETRESCU, R. DR. 46.
pelágră (-la-gră) s. f., g.-d. art. pelágrei; pl. pelágre
pelágră s. f. (sil. -gră), g.-d. art. pelágrei; pl. pelágre
PELÁGRĂ s. (MED.) (pop.) roșeață, vătămătură, pecingine rea, (reg.) jupuială, leprică, pârleală, (prin Maram.) bubă.
PELÁGRĂ s.f. Boală provocată de o alimentație insuficientă și lipsită de vitamine, care se manifestă prin inflamarea pielii, plăgi pe corp, vomitări, diaree și tulburări psihice. [< fr. pellagre, cf. lat. pellis – piele, gr. agra – apucare].
PELÁGRĂ s. f. boală cronică provocată de o alimentație insuficientă, lipsită de vitamine și proteine animale, manifestată prin inflamarea pielii, plăgi pe corp, vomitări, diaree și tulburări psihice. (< fr. pellagre)
PELÁGRĂ f. Boală cauzată de insuficiența în alimentație a unor vitamine și manifestată prin tulburări digestive, nervoase și prin lezarea pielii și a mucoaselor. /<fr. pellagre
pelagră f. boală foarte gravă ce se manifestă prin simptome pe piele și de care suferă mai ales populațiile rurale.
*pelágră f., pl. e (d. lat. pellis, pele, și -agră din chiragră, podagră, după care a fost imitat). O boală foarte gravă care se manifestă pin simptome pe pele (din care cauză poporu o și numește buzăreț, jupuĭală și pîrleală) și care provine din nutriment prost, maĭ ales din popușoĭ aprins orĭ nu destul de copt, în care se dezvoltă un microb orĭ un mucegaĭ care nu se nimicește pin ferbere. E foarte răspîndită în Italia, Spania, Francia, Bulgaria, dar nicăirĭ ca în România, și-l duce pe bolnav la dorința de a se spînzura. Pin nutriment bun, se vindecă.
PELAGRĂ s. (MED.) (pop.) roșeață, vătămătură, pecingine rea, (reg.) jupuială, leprică, pîrleală, (prin Maram.) bubă.
PELÁGRĂ (< fr. {i}; lat. pellis „piele” + gr. agra „luare”) s. f. Boală cauzată de policarențe nutritive, în special de lipsa vitaminei PP. Se manifestă printr-un eritem cutanat, urmat de descuamare, care apare pe părțile corpului expuse la soare, și prin inflamația mucoaselor bucale și a limbii, tulburări gastrointestinale și neuropsihice (insomnie, cefalee, astenie etc.). P. este frecventă la populațiile subalimentate cronic și care consumă în mod predominant făină de porumb alterată. Se mai numește avitaminoza PP.

pelagră dex

Intrare: pelagră
pelagră substantiv feminin
  • silabisire: -gră