pejmă definitie

11 definiții pentru pejmă

PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.
PÉJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.
PÉJMĂ, pejme, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele dințate, florile violete-purpurii sau galbene; se cultivă ca plantă ornamentală; spoitori (Centaurea moschata).
péjmă s. f., g.-d. art. péjmei; pl. péjme
péjmă s. f., g.-d. art. péjmei; pl. péjme
PÉJMĂ s. (BOT.; Amberboa moschata) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.).
PEJMĂ s. v. indrușaim, sângele-voinicului.
péjmă (péjme), s. f. – Scăișori (Centaurea suaveolens). – Var. peșmă. Mag. pézsma, din sl. pižma (Cihac, II, 250).
péjmă și péșmă f., pl. e (ung. pezsma, d. ceh. nsl. rus. pižma, vgerm. bisam, pisamo, ngerm. bisam, lat. bisamum, d. ebr. bésem, siriac besmo, parfum, pomadă). Trans. Abriboĭ, spoitorĭ. V. covrag.
pejmă s. v. INDRUȘAIM. SÎNGELE-VOINICULUI.
PEJMĂ s. (BOT.; Amberboa moschata) (reg.) bumbi (pl.), cănăfior, didinele (pl.), parfumași (pl.), pufuleți (pl.), scăișori (pl.), spoitori (pl.).

pejmă dex

Intrare: pejmă
pejmă substantiv feminin