peduncul definitie

12 definiții pentru peduncul

PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.
PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.
PEDÚNCUL, pedunculi, s. m. 1. (Bot.) Codița unei flori sau a unui fruct. Pedunculi glanduloși. FLORA R.P.R. II 63. 2. (Zool.) Pedicul. 3. (Anat.) Numele unor protuberanțe ale creierului. În peduncidii cerebrali, care leagă bulbul rahidian de creierul mare, sînt centrii de coordonare a impresiunilor vizuale și auditive și a mișcărilor ochilor cu mișcările tuturor celorlalte părți ale corpului. ANATOMIA 200.
pedúncul s. m., pl. pedúnculi
pedúncul s. m., pl. pedúnculi
PEDÚNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiță. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.)
PEDÚNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].
PEDÚNCUL s. m. 1. codiță a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la mușchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule)
PEDÚNCUL ~i m. 1) bot. Formație vegetală prin care floarea (inflorescența) sau fructul se leagă de ramură; coadă. 2) anat. Formație în creier constând din substanță nervoasă albă și având formă de cordon. 3) rar v. PEDICUL. /<lat. pedunculus, fr. pédoncule
peduncul m. Bot. coadă de floare sau de fruct.
*pedúncul n., pl. e (lat. pedúnculus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. pețiol). Bot. Coadă de floare saŭ de fruct. V. floare.
PEDUNCUL s. 1. (BOT.) coadă, codiță. (~ al unui fruct.) 2. (ANAT.) (rar) pedicul. (~ renal.)

peduncul dex

Intrare: peduncul
peduncul 2 pl. -e substantiv neutru
peduncul 1 pl. -i substantiv masculin