PEDIGRÉE s. n. v. pedigri.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÍ, pedigriuri, s. n. Genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie. [Var.: pedigríu, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl, fr. pedigree.

PEDIGRÍU s. n. v. pedigri.

PEDIGRÉE s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÉU s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍ s. n. v. pedigriu.

PEDIGRÍU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă (mai ales a unui cal de curse); document care arată originea unui astfel de animal. [Var.: pedigrí, pedigrée, pedigréu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

PEDIGRÍU s. n. Genealogia unui animal domestic de rasă (mai ales a unui cal de curse); documentul care arată originea unui astfel de animal.

!pedigrí (-di-gri) s. n., art. pedigríul; pl. pedigríuri

pedigríu s. n. (sil. -griu), art. pedigríul

PEDIGRÉE s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÍ s.n. v. pedigriu.

PEDIGRÍU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasă; lista ascendenților unui asemenea animal. [Scris și pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

PEDIGRÍU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

PEDIGRÍU n. 1) Origine genealogică a unui animal de rasă pură (mai ales a unui cal). 2) Document care indică această origine. [Sil. -griu] /<engl., fr. pedigree[1]

pedigree s. n. (fig.) Proveniență, tradiție ◊ „Iată de ce e necesar să-i facem «pedigree»-ul. Într-un fel discută specialistul un ou de struț, și-n alt fel odrasla unei potârnichi.” Luc. 4 II 84 p. 2. ◊ „[...] fiecare se grăbește să facă act de supunere, inventându-și la nevoie un pedigree democrat militant.” ◊ „22” 45/93 p. 16; v. și R.lit. 15 VIII 85 p. 22 [pron. pedigrí; var. pedigri, pedigriu, pedigreu] (din engl., fr., it. pedigree; PN 1977; R. Zafiu în R.lit. 3/97 p. 18)