pedestrime definitie

10 definiții pentru pedestrime

PEDESTRÍME, pedestrimi, s. f. (Înv. și pop.) Infanterie; unitate, mulțime de infanteriști. – Pedestru + suf. -ime.
PEDESTRÍME, pedestrimi, s. f. (Înv. și pop.) Infanterie; unitate, mulțime de infanteriști. – Pedestru + suf. -ime.
PEDESTRÍME s. f. (În trecut) Oaste care se deplasează și luptă pe jos; infanterie. Alaml se orîndiei astfel: întîi venea pedestrimea, apoi calul lui Fât-Frzimos... și apoi călărimea. ISPIRESCU, L. 197. Pedestrime la strîmtoare și călărime la șes. HASDEU, R. V. 85. Pedestrimea moldovenilor se rînduia în gloate adînci. BĂLCESCU, O. 1125.
pedestríme (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pedestrímii; pl. pedestrími
pedestríme s. f., g.-d. art. pedestrímii; pl. pedestrími
PEDESTRÍME s. v. infanterie.
PEDESTRÍME f. înv. (colectiv de la pedestru) 1) Totalitate a ostașilor pedeștri; infanterie. 2) Mulțime de pedestrași. /pedestru + suf. ~ime
pedestrime f. militari pedeștri.
pedestríme f. (d. pedestru). Armată pe jos, infanterie.
pedestrime s. v. INFANTERIE.

pedestrime dex

Intrare: pedestrime
pedestrime substantiv feminin