pedestraș definitie

11 definiții pentru pedestraș

PEDESTRÁȘ, pedestrași, s. m. (Înv. și pop.) Infanterist. – Pedestru + suf. -aș.
PEDESTRÁȘ, pedestrași, s. m. (Înv. și pop.) Infanterist. – Pedestru + suf. -aș.
PEDESTRÁȘ, pedestrași, s. m. (În trecut, spre deosebire de călăreț, călăraș) Ostaș din armata pedestră, care se deplasează sau acționează pe jos; infanterist, pedestru (2). Pedestrașii se aruncară asupra zidului cu atîta furie... încît garnizoana turcă nu avuse nici timpul, nici curagiul de a respinge turbatul asalt. HASDEU, V. 103. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. Patruzeci de călărași Cu cai de se sparg de grași, Pedestrași cincizeci și nouă, Oaste-nfocată și nouă. TEODORESCU, P. P. 179.
pedestráș (înv., pop.) s. m., pl. pedestráși
pedestráș s. m., pl. pedestráși
PEDESTRÁȘ s. v. infanterist.
PEDESTRÁȘ ~i m. înv. Ostaș din trupele pedestre; infanterist; tălpaș. /pedestru + suf. ~aș
pedestráș, pedestráși, s.m. (înv. și pop.) 1. infanterist, soldat care merge pe jos; pedestru. 2. persoană care merge pe jos; pieton. 3. (adj.) de infanterie.
pedestraș m. pedestru: patru mii pedestrași cu puști BĂLC.
pedestráș m. (d. pedestru). Soldat pedestru, infanterist. – Vechĭ și „pieton”.
pedestraș s. v. INFANTERIST.

pedestraș dex

Intrare: pedestraș
pedestraș substantiv masculin