pedantism definitie

12 definiții pentru pedantism

PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. – Din fr. pédantisme.
PEDANTÍSM s. n. Paradă de erudiție și de competență caracteristică pedantului; meticulozitate (excesivă și formală); exagerare în lucruri de mică importanță; pedanterie. – Din fr. pédantisme.
PEDANTÍSM s. n. 1. Paradă de erudiție, minuțiozitate excesivă și formală; pedanterie. Singurul lucru ce mă îngrijește este influența fatală bunului gust, ce poate să aibă pedantismul unui prost asupra unei generații întregi. ALECSANDRI, S. 12. Veacul al XVI, zis al Renașterii, nu-i alta decît reacția lumii în limbi, științi și credinți și răscoala spiritului popoarelor în contra pedantismului. RUSSO, O. 56. ♦ (În legătură cu stilul) Exprimare în termeni pretențioși, lipsită de conținut, manifestare afectată prin cuvinte răsunătoare sau neobișnuite. Pedantismul are multe ramuri, dar nici unul nu-i mai aprig ca pedantismul cuvintelor. RUSSO, O. 56. 2. Gravitate în chestiuni de mică importanță, manie a ordinii exagerate. – Pl.: (neobișnuit) pedantismuri (RUSSO, S. 67).
pedantísm s. n.
pedantísm s. n.
PEDANTÍSM s. v. pedanterie.
PEDANTÍSM s.n. 1. Paradă de erudiție; meticulozitate; pedanterie. ♦ Exprimare în termeni pretențioși, fără conținut. 2. Gravitate în chestiuni de mică importanță. [< fr. pédantisme].
PEDANTÍSM s. n. pedanterie. (< fr. pédantisme)
PEDANTÍSM n. 1) Caracter pedant. 2) Atitudine a celui pedant. /<fr. pédantisme
pedantism n. ton, caracter, apucături de pedant.
*pedantízm n. (d. pedant; fr. pédantisme). Pedanterie, caracteru pedantuluĭ. Procedură de pedant.
PEDANTISM s. pedanterie, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (Este de-un ~ agasant.)

pedantism dex

Intrare: pedantism
pedantism substantiv neutru