pedantic definitie

8 definiții pentru pedantic

PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.
PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -ce, adj. (Înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. -ic.
PEDÁNTIC, -Ă, pedantici, -e, adj. (Învechit) Pedant1. Profesorul rămase înlemnit. Sfîrșind, am urmat în tonul pedantic cu care îmi vorbise el. NEGRUZZI, S. I 12. Ceea ce nu se prețuiește, în Moldova mai cu seamă, sînt sistemele pedantice și eronate. RUSSO, S. 162.
pedántic (înv.) adj. m., pl. pedántici; f. pedántică, pl. pedántice
pedántic adj. m., pl. pedántici; f. sg. pedántică, pl. pedántice
PEDÁNTIC adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.
*pedantésc, -éscă adj. (fr. pédantesque, d. it. pedantesco). De pedant: aer pedantesc, enumerațiune pedantescă. – Și pedántic adj. și adv. (formațiune rom. saŭ poate după germ. pedantisch).
pedantic adj. v. METICULOS. PEDANT. SCRUPULOS. TIPICAR.

pedantic dex

Intrare: pedantic
pedantic adjectiv