pedanterie definitie

11 definiții pentru pedanterie

PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie.
PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie.
PEDANTERÍE s. f. Pedantism. Nu trebuie confundată competența cu pedanteria și excesul de erudiție. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 1/3.
pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile
pedanteríe s. f., art. pedantería, g.-d. art. pedanteríei; pl. pedanteríi, art. pedanteríile
PEDANTERÍE s. 1. pedantism, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlâc. (E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)
PEDANTERÍE s.f. Pedantism. [Gen. -iei. / < fr. pédanterie].
PEDANTERÍE s. f. 1. paradă de erudiție; meticulozitate exagerată; pedantism. ◊ exprimare în termeni pretențioși. 2. gravitate în chestiuni de mică importanță. (< fr. pédanterie)
PEDANTERÍE ~i f. v. PEDANTISM. [G.-D. pedanteriei] /<fr. pédanterie
*pedanteríe f. (fr. pédanterie, it. pedanteria). Pedantizm, aeru saŭ caracteru pedantuluĭ, purtare de pedant. Treabă de pedant: ce’nseamnă pedanteria asta?
PEDANTERIE s. 1. pedantism, prețiozitate, (fam., adesea ir.) savanterie, savantlîc. (E de o ~ agasantă.) 2. meticulozitate, tipicărie. (~ unei persoane maniace.)

pedanterie dex

Intrare: pedanterie
pedanterie substantiv feminin