PEDALIÉR s. n. 1. mecanism cuprinzând axa, manivelele și pedalele la bicicletă. 2. ansamblu la orgă, corespunzând sunetelor grave. 3. claviatură de pedale conectată la mecanismul unui pian. (< fr. pédalier)
pedaliér, -ă adj. Cu pedale ◊ „Mașina de cusut pedalieră Camelia realizează șase cusături utilitare și 13 cusături cu ajutorul accesoriilor.” R.l. 23 VII 84 p. 4 (din fr. pédalier; DEX, DN3 – alt sens)
pedalier1. (la orgă*) ansamblu de pedale (1) corespunzător sunetelor grave. 2. O claviatură* de pedale atașată pianului, conectată la mecanismul acestuia. 3. Un pian „bas” independent (germ. Pedalklavier), numit astfel de inventatorii săi Pleyel, Wolf și Cie. ♦ J.S. Bach folosea un clavecin* cu două rânduri de taste* și pedale; în câteva piese (Sonate în re major și două fugi în la major), unele notate aproape de final sunt scrise anume pentru a fi executate cu ajutorul p.