peciu definitie

2 intrări

15 definiții pentru peciu

PECI s. n. v. peciu.
PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.
PECI s. n. v. peciu.
PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.
PECI, peciuri, s. n. (Învechit) Act oficial; autorizație de cununie. Mergi de-ți scoate peciul... Te-oi cununa chiar eu. ALECSANDRI, T. 1415. – Pronunțat monosilabic.
peci v. péciu
!péciu/peci (înv., reg.) s. n., pl. péciuri
péciu s. n., pl. péciuri
PÉCIU s. v. pecete, sigiliu, ștampilă.
peciu n. carte dicasterială ce ordona celebrarea căsătoriei: mergi de-ți scoate peciul; te oiu cununa chiar eu AL. [Cf. pecete].
pecĭ n., pl. urĭ (rudă cu pecete). Vechĭ. Permis de cununie, act scris pe o optime de coală saŭ ceva maĭ mare (stampilat cu sigiliu episcopiiĭ înegrit la lumînare) pin care protoĭereu permitea căsătoria: șĭ-a scos pecĭu.
peciu s. v. PECETE. SIGILIU. STAMPILĂ.
PECIU NOU, com. în jud. Timiș, situată în câmpia Timișului, pe dr. văii Timiș și pe râul Bega Mică; 4.794 loc. (2003). Stație de c. f. Satul P.N. este menționat documentar în 1333. Fabrică de cherestea, produse alim. Rezervație naturală cu vegetație de sărătură (în satul Diniaș).
Peci, -u v. Parascheva IV 4.
PECIU cf. subst. peciu „foaie” și blg. ∏eчo sint. < Petru (Weig). 1. Firmă veche Ploiești; -l s., băn. 2. Pecea, ard. (11 – 13 C I 26); – fam., olt, (17 B III 252, IV 228); țig. (16 B II 3); Pecești s. (Dm). 3. Pecilă fam., (fostul jd. Vlașca).

peciu dex

Intrare: peciu
peciu substantiv neutru
peci
Intrare: Peciu
Peciu